Agurida de la prânz servită de regizorul Radu Jude

Steinhardt și publicul larg

Steinhardt, o persoană admirabilă şi un mare scriitor, e acceptat de publicul larg nu pentru subtilitatea observaţiilor sale, mai ales teologice, ci pentru că e un evreu convertit la creştinismul ortodox şi care laudă asta încontinuu, aşa cum laudă poporul român (în bloc) şi eventualele lui calităţi colective sau, în câteva pagini ruşinoase, chiar pe mareşalul Antonescu. Nu e de mirare că textele lui sunt folosite de naţionalişti şi că apar pe site-urile negaţioniştilor Holocaustului făcut de români: ce să mai zici, dacă un evreu îl apreciază pe Antonescu? Asta e, aşa, oferită ca un fel de argument suprem. Mai e şi textul lui anti-rom, care e circulat pe toate site-urile rasiste, statura intelectuală şi morală a lui Steinhardt confirmând toate insanităţile… Şi imaginaţi-vă că Steinhardt ar fi fost un evreu român convertit la islam sau că ar fi fost ateu: l-ar mai fi iubit r