când trenul se întreabă

pornise demult şi fiecare zi părea tot mai lungă şi mai anevoioasă
încât se întreba de unde o să aibă atâta putere ca să ajungă
dar mai înainte de toate trebuia să ştie unde
căci de când lumea, nimeni nu a plecat la drum în cunoştinţă de cauză
şi mai ales, nimeni nu s-a întors ca să povestească
să ne spună cum arată depoul
locul unde ne retragem pentru curăţenie şi reparaţie
zvonuri există, dar cine mai crede în ele?
obosise ca să spun aşa,
sufletul nu mai privea cu nesaţ pe fereastră
şi nefolosite, ferestrele s-au întunecat
filtrând idei, simţăminte, emoţii
merg