Nu știu cîte asemenea împrejurări cunoaște istoria lumii. Un popor care și-a blamat regele, care n-a avut puterea să lupte numai pentru a obține reîntoarcerea sa, care a păcătuit denigrîndu-l, după ce autoritățile țării sale l-au făcut în fel și chip, după ce poliția secretă l-a urmărit și șicanat, după ce mulțimea întărîtată l-a denigrat, s-a înclinat pios în fața rămășițelor sale pămîntești.

România adevărată, România speranței este cea care l-a însoțit pe Regele Mihai pe ultimul drum. Ploaia de flori căzută pe tot drumul peste Coroana de oțel și peste automobilul funerar, mulțimea care striga mereu ”Regele Mihai” sau ”Iartă-ne Maiestate!” ne arată nu doar puterea de a se căi a compatrioților noștri, dar și perenitatea sentimentelor monarhice și patriotice.

Tot ceremonialul de aproape 8 ore, organizat fără greșeală și transmis impecabil de TVR ( Patriarhie, ...