Berlin- mizerie, praf, dărâmături, moloz, ceață și gri! Pretutindeni unde priveam, cumva, straniu, culorile parcă păreau a se fi evaporat, să se fi pierdut în timp și spațiu, suspendate în Berlinul de altă dată, iar acum totul era doar gri!Atâta haos, durere și tristețe... totul era dărâmat și ciudat, totul părea că mă apasă, că dărâmăturile acelea se sprijină toate pe umerii mei, iar eu nu le mai puteam face față.Imagini alte orașului de altă dată îmi treceau fulgerător prin fața ochilor și nu mai găseam nimic... nimic din viața de odinioară, nimic din inocența Lenei de atunci, un vârtez de emoții mă copleșea, iar cele mai îmbătătoarea erau ura și dragostea.
Cum am ajuns aici, cum am reușit să trec peste toate schimbările, peste ororile războiului, cum am reușit să merg mai departe după ce am fost salvată de la viol, e un