Autor : Zaharia Stancu                 Tu, nor de vară, rumen, belşug de-argint şi apă,                Ce treci prin slăvi de vis ca o năframă fină,                Cum stau trudit şi singur încovoiat pe sapă                Şi-mi picură sudoarea şi lacrima în tină,                Abate-ţi mersul şi prin acest văzduh o clipă,                Cu fulgere şi tunet destramă-te în ploi,                Că azi un pâlc de păsări cu fâlfâiri de-aripă                Pe ţarina mea arsă zvârli seminţe noi.