Dupa succesele Bulgariei impotriva Otomanilor, care au schimbat raporturile de putere din regiune, Romania s-a vazut in situatia de a cere Bulgariei compensatii, privindu-se ca un “jandarm al Peninsulei Balcanice” si dorind sa se asigure ca va ramane singura putere importanta din regiune.
Problema nu a fost trecuta cu vederea de catre bulgari, iar in ajunul razboilui, in vara lui 1912, guvernul de la Sofia a incercat sa ajunga la un fel de pace cu cel de la Bucuresti, fiind preocupat de o posibila alianta intre Romania si Austro-Ungaria si de prietenia cu Imperiul Otoman. In acelasi timp, primul ministru, Titu Maiorescu, a replicat evaziv la abordarea bulgara spunand ca inca nu au avut loc evenimente care sa necesite o discutie, incercand astfel sa traga de timp pentru a vedea rezultatul clar al razboiului.
Cand in toamna lui 1912...