visătorii de rând

ce prostie noaptea se lipește de geamte sufoci de liniște și dispari ca o scuză penibilăundeva într-un vis speri să uiți și să fii uitat dar visele locuiesc în apropiere chiar prea în apropierestau pitite lipite de perna conștiințeivisele sunt ori iluzorii ori mustesc de adevăriar cine zice c-a visat frumosn-are nimic de-a face cu noi ăștiamuritorii de rând scuzevisătorii de rândfemeie femeiece te-aș mai visa fără să-mi aduc amintece bine-aș dormi dacă n-ai fidoar o lumină care-mi deschide ochiidar nu-mi încălzește inimadeloc