Costel Macovei

  • img
    • Articole
    • Vizualizări

    Costel Macovei

    Născut într-un Octombrie clar, mai pe la-nceput cocostârc pe picioare de metal... mâncăcios, melancolic, melodic...mmm

    Profilul de blogger pe toateBlogurile

Articole postate de Costel Macovei

  • vitrina cu jucării... 218

    la noi în oraş a venit circul. clovni,dansatoare, îmblânzitori, jongleri, magicieni totul era permis pentru o suma de doi lei. înfiorător de puţin. nu şi când îţi e foame şi spectacolele aveau succes de public şi de casă. se putea mânca. dar marea atracţie a circului era vitrina magicianului. intrai acolo şi publicul vedea tot mai aleas ceea ce nu ai fi arătat nimănui, nici măcar celui mai bun prieten cu atât mai puţin părinţilor morţi de spaimă să nu îi faci de ruşine bineînţeles ca am intrat. ca un exhibiţionist. ca un fur de aplauze. dornic de vizibilitate şi cuvintele mele se revărsau, fără noim

    Citește mai departe

  • Viaţa la ţară... 214

    Era o vreme când copilăria se mânca cu lingura de lemn din străchini smălţuite şi laptele prins avea gust de rai tremurând de nerăbdare iar candela spunea Tatăl nostru împreună cu mătăniile noastre fânul din pod te învelea în mireasmă de trecute veri ţesând firele de aur ale prezentului şi felinarul te-îngâna dând pagină după pagină din carţile ce răsăreau la asfinţit cuminţi ca nişte sfinţi, îngeri păzitori ai poeziei şi-ai depărtărilor pârâul îşi întindea braţele firave rugându-ne să-l ajutăm să se ridice şi punând piatră peste piatră ridicam zăgazuri astupînd trecerile cu lutul crud,

    Citește mai departe

  • Ultima noapte de dragoste...... 213

       Urgia vine. nu întreabă, nu cere voie, nu bate la ușă. dă buzna  bate, rupe, sfărâmă și lumea se întreabă,   dar nimeni nu mai are timp să caute răspunsuri    dragostea e un cuvânt prea mare pentru omenire  iar când vine un om purtându-și iubirea ca pe-o crucea mare și grea  până și muntele Căpățânii spune că nu poate s-o ducă-n spate    Doamne, dacă poți, îndepărtează cupa amărăciunii de buzele mele  și chiar dac

    Citește mai departe

  • Triptic... 218

       peretele meu suferă. tot mijlocul e plin de icoane iar marginile-s goale  și se uită cu reproș cerându-și dreptul la acoperire  partea de jos, acolo unde tot omul se chircește doborât e acoperit   că e mai comod să nu vezi suferința, dai ignor și uitarea se așterne peste tot  pe partea stângă am adus verdele clocotitor al clorofilei, să fie și viața de aici prezentă  iar pe partea dreaptă rămâne să zidesc ispita... voi face loc luciului de oglindă  ca să răsfrâng micimea și urâțenia ce mă însoțesc oriunde  iar parte

    Citește mai departe

  • tradarea... lacrimilor... 218

    sa nu ma-intrebi daca sunt ale ei sau ale lui sa nu ma-intrebi daca am plans sau nu si daca poti, mai bine sa nu cauti adevarul am ras atat de mult incat am dat in plans si amintirile-mi stergeam muiate-n lacrimi dar ce conteaza... luna e prea plina ca sa vada adevarul moare. ciudat. nimeni nu pare ca sa vada ca lumea-i mai saraca si mai goala aveam si noi un adevar. l-am ignorat si a murit

    Citește mai departe

  • și știu că voi primi o veste... 212

       cuvintele se strâng la sfat să hotărască ce și cum să-înfățișeze  iar vestea caută să mă ajungă...    nu se publică. nu ai audiență. nu ești vandabil.  am răsuflat ușurat. îmi era teamă că e Moartea-n telefon,  cu toate că ne-înțelesesem să mai aștepte    filele se usucă și cad... cuvintele plâng în streșini  e toamnă... nu, nu a patriarhului  e o toamnă banală și tristă ca multe altele    copertele caietului, semnul de carte, creionul bont  mașina de scris, noaptea, lin

    Citește mai departe

  • să nu uiți Darie!... 220

       cât o să fim noi la biserică să dai de mâncare la vite, la orătănii și la porci  să nu sufere în sfânta zi de duminică  că ele n-au nici o vină, și-apoi cum or să arate la tăiere?    poate vor veni oameni să te ispitească cu vorbe meșteșugite  să nu-i asculți, să-ți înfunzi urechile cu lână și să-ți vezi de ale tale  că noi ne vom gândi la tine ca să treci cu bine peste încercări    și mai ales să nu te pierzi printre paginile cărților sau revistelor  

    Citește mai departe

  • Menaj a trois... 214

    de obicei evit sa folosesc cuvinte mari, dure, dar asta nu inseamnă că ele nu există pur şi simplu sunt momente când le ignor. dar nu şi azi lucrurile cele mai interesante mi se întâmplă de obicei în pat cumva între noapte şi zi, cumva între viaţă şi moarte când am simţit că nu sunt singur. eram eu, nefiinţa şi fiinţarea şi ambele, atât Moartea cât şi Viaţa căutau să-mi intre-n voie ridicându-mă până la incanderscenţă şi deconectându-mă până la rapaos jocul în sine e dureros pentru că pierzi controlul asupra lor

    Citește mai departe

  • lampa fermecată și duhul memoriei... 215

       să fie lumina! și atunci am văzut trupurile ostenite  strălucind în roua bucuriei împărtășite  și răsuflarea curgea alene  și atunci am înțeles că este bine    o clipă de singurătate! și orele plecau în pribegie  convoi gârbovit, ducând puținul salvat  și cerurile plângeau tăcut  și m-am bucurat regăsindu-mă viu printre vii    cântă! și frunzele țeseau vălul pe care stelele c

    Citește mai departe

  • eu am răbdare... 213

       moartea știe și m-așteaptă și nu vrea să încurce lupta dreaptă  la dreapta și la stânga cuvintele se-așează  și-n sinea mea le adresez îndemn care îmbărbătează    linia vieții, un surâs, renaștere în tăcere  pentru cei mai mulți linia vieții este continuu ascendentă  indiferent dacă urci un munte, o zi, o idee  pentru ceilalți, linia vieții este o șerpuire continuă  meandre pline de osteneală prematură  stagnarea se îmbrăca în

    Citește mai departe

  • Din taina funigeilor topiți în noapte... 213

       Nu. Cuvintele nu mai contează. Așa că poți să spui orice. Nu mă rănești  Uitare.  Nu poți spune așa ceva. E inuman. E răutăcios  Ignorare  Tu? Tu să mă ignori? Cu ce drept? Cine îți dă voie?  Abandon  Eu nu am fost abandonat așa că nu-ți permit. Și nici nu am abandonat  Luptă  Știi bine că eu nu lupt. Îmi repugnă. Sunt pacifist convins  Singurătate  Eu nu sunt singur. Sunt în

    Citește mai departe

  • de unde izvoraste dragostea?... 212

    iubeste-mi cuvintele caci ele imi imbraca trupul si tacerile iubeste-mi tacerile caci ele ma spala de toate vrutele si nevrutele iubeste-mi trupul caci din el izvorasc bucuriile si cuvintele iubeste-ma si vei inflori intrebandu-te unde sunt dincolo de cuvinte sunt eu curcubeul si dincolo de mine sunt toate tacerile si uitarile dar lumina? vei intreba cautandu-ma sub mantia neagra acolo unde noaptea se strange iernand daca mi-ai da coaja la o parte ai gasi ceea ce nimeni nu a vazut, miezul negru pulsand spasmodic

    Citește mai departe

  • cotidian... 211

       serata s-a terminat. e timpul să mergi acasă  și mai aveam atâtea de spus  convins că rădăcinile mor fără mine  iar drumul meu urma doar poteca lunii  aceeași, de mii de ani ce când luna e la apogeu    Bono a mers la Elisee să se întâlnească cu Macron  problemele ONG-ului erau mai importante decât problemele mele  și ascultam radioul în timp ce așteptam la semafor  dar se pare că străzile preferă sensurile giratorii

    Citește mai departe

  • cândva, o margine îndepărtată... 197

        da. eu am auzit ursitorile țesând în cuvinte pierdute ceea ce numai ele știau să facă  și chiar dacă am uitat mare parte, știu că nu eram sortit să fiu buricul pământului  acela fusese destinat altuia mai norocos, fiul preaiubit al Parcelor  iar mie, drumul, sortit mi-a fost să-l calc și să-mi iau urmele să nu se știe  zigzaguri, arabescuri, cercuri și uitări, aproape și departe, aici și dincolo de zări  poate că totuși umbra mea, nelestata, se va ridica dincolo de eul anchilozat  depășind tărâmul spaimelor, trecând de cealaltă parte a fricii

    Citește mai departe

  • amintiri din copilărie... 212

       multe fotografii capătă o tentă gri pearl ori sepia sau se estompează  dar amintirile mele sunt gri mucegai ca și cozile de noapte  vara dormind pe o ladă de lemn, iarna suflând în mănuși și-așteptând să vină    dar și strada era plină noi, de leapșa, fotbal, tenis cu piciorul, de-a ascunsa  și țară, țară vrem ostași... abia mai tarziu am văzut ce înseamnă  armata și frigul  dar aceea deja nu mai e copilărie și totuși, conserva chinezească de carne de porc era bună    

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile