În fiecare an pe 1 Martie, românii celebrează
sărbătoarea Mărţişorului, triumful primăverii asupra iernii, Acele
mici obiecte legate cu şnur alb şi roşu sunt un simbol al
reînnoirii timpului şi al renaşterii
naturii.
În vechime, pe data de 1 martie,
mărtisorul se dăruia înainte de răsăritul
soarelui, copiilor şi tinerilor – fete şi băieţi deopotriva.
Şnurul de mărţişor, alcătuit din
două fire de lana răsucite, colorate in alb şi
roşu, sau în alb şi negru,
reprezintă unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig,
fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric.În timpul geto-dacilor,
anul nou începea la 1 martie. Astfel, luna
Martie era prima lună a anului. Calendarul popular
la geto-daci avea doua anotimpuri: vara şi iarna.
Marţisorul era un fel de talisman menit să poarte
noroc, oferit de anul nou impreuna cu urările de bine, sănătate,
dragoste şi bucurie.
Şnurul era fie legat la mână, fie
purtat în piept. El se purta de la 1 martie până
când se arătau semnele de biruinţă ale primaverii: se aude cucul
cântând, înfloresc cireşii, vin berzele sau rândunelele. Atunci,
mărţisorul fie se lega de un trandafir sau de un
pom înflorit, ca să aducă noroc, fie era aruncat în directia de
unde veneau păsările călătoare, rostindu-se: “Ia-mi negreţele şi
da-mi albeţele”.
Cu timpul, la acest şnur s-a adăugat
o monedă de argint. Moneda era asociată soarelui. Mărtisorul ajunge
să fie un simbol al focului şi al luminii, deci şi al soarelui. Cu
banul de la şnur se cumpărau vin
roşu, paine şi caş proaspat pentru ca purtatorii
simbolului de primavara să aibă faţa albă precum caşul şi rumenă
precum vinul rosul. Unele legende populare susţin că mărţisorul ar
fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la
munte.
Despre istoricul mărţişorului, Tudor
Arghezi afirma în volumul “Cu bastonul prin Bucuresti”, conform
calendarortodox.ro: “…La inceput, atunci când va fi fost acest
început, mărţisorul nu era
mărţisor şi poate ca nici nu se chema, dar fetele
şi nevestele, care ţineau la nevinovăţia obrazului înca inainte de
acest inceput, au băgat de seamă că vântul de primavara le păteaza
pielea şi nu era nici un leac. Cărturăresele de pe vremuri, dupa
care au venit cărturarii, făcând “farmece” au învăţat fetele cu
pistrui să-şi incingă grumazul cu un fir de mătase rasucit. Firul a
fost atât de bun încat toate cucoanele din mahala şi centru ieşeau
în martie cu firul la gat. …Vântul uşurel de martie, care
impestriţa pleoapele, nasul şi barbia, se numea mărţisor şi, ca să
fie luat răul în pripă, şnurul de mătase era pus la zinţii de mart.
Dacă mai spunem că firul era şi roşu, întelegem ca el ferea şi de
vânt, dar şi de deochi.”
În zilele noastre, valoarea
mărţisorului începe să fie dată doar de creaţia
artistică. Obiectul cu şnur alb-roşu se
confectioneaza din orice şi poate să aibe semnificaţii
multiple.
Nici un anotimp nu este mai frumos decât primăvara. În
multe locuri din lume acest anotimp este sărbătorit în fel şi chip,
dar nici un festival sau sărbătoare nu este mai impresionant decât
mărţişorul din Europa de Est.
Mărţişorul este o tradiţie unică în sud-estul Europei. Pe
lângă români, mai toate popoarele din Balcani îl sărbătoresc.
Felul în care e sărbătorit face însă ca fiecare mărţişor să fie
unic în fiecare ţară.
MARTENIŢA. Bulgarii preţuiesc peste
măsură sărbătoarea mărţişorului şi susţin chiar că originea
obiceiului provine de la ei, de unde ar fi fost preluată şi de
alte popoare din Balcani. Argumentul lor este o legendă bulgară,
care spune că Huba şi fratele său, Boian, se aflau în prizonierat
când hanul Asparuh le-a trimis un şoim legat cu un fir de aţă albă,
pentru a le da de ştire că îi va ajuta să evadeze. Cei doi au
reuşit să fugă, însă, în apropiere de malul Dunării, Boian a fost
ucis. Huba a dat drumul şoimului care avea legat de picior firul de
aţă albă înroşit de sângele lui Boian, pentru a-l înştiinţa pe
Asparuh despre moartea fratelui său. La aflarea veştii, de durere,
hanul bulgar a poruncit soldaţilor săi să poarte un fir de lână
albă şi unul de lână roşie pentru a-i feri de necazuri. Acest lucru
s-ar fi întâmplat la 1 martie 681.
În Bulgaria, mărţişoarele sunt oferite şi bărbaţilor,
de obicei sub forma unui şnur alb cu roşu, simplu. Nici animalele
nu sunt mai prejos. În satele mici din munţi, oamenii le pun
mărţişoare pisicilor, mieilor, cailor, caprelor, iar casele au şi
ele propriul mărţişor. În anumite regiuni din Bulgaria,
mărţişoarele sunt purtate în funcţie de statutul social: fetele
nemăritate în partea stângă a rochiei, fetele bătrâne, la degetul
mic al mâinii stângi, iar bărbaţii căsătoriţi, la şoseta dreaptă.
Marteniţa, cum sunt denumite mărţişoarele în bulgară, au fost
acceptate din timpuri străvechi, ca o amuletă specială, care te
poate proteja de spiritele rele. Şi acum bulgarii cred că vor fi
sănătoşi tot anul dacă poartă marteniţa, zicala de bază fiind:
“Dacă nu porţi mărţişor, Baba Marta va aduce spiritele rele în casa
ta”. Baba Marta, ca şi Baba Dochia a românilor, personifică
primăvara. Conform tradiţiei bulgare, Baba Marta este o bătrână
capricioasă şi neputincioasă, care se sprijină într-un băţ de fier.
Din acest motiv, în fiecare an, la sfârşitul lui februarie,
bulgarii fac curăţenie generală în case, deoarece Baba Marta nu
vizitează decât casele îngrijite!
ŞI BĂRBAŢII POARTĂ. La
cele două fire de mătase răsucite între ele se ataşează monede, păr
din coadă de cal, mărgele, usturoi, carcase de melci şi altele,
care formează amuleta. Deoarece marteniţa (marta, marticika,
gadaluşka, kicilka – în funcţie de zonă), cum sunt denumite
mărţişoarele în bulgară, a fost acceptate din timpuri străvechi
ca o amuletă specială, care te poate proteja de spiritele rele. De
ceva vreme românii se tot miră: “La bulgari, şi bărbaţii primesc
mărţişoare!”. Ei bine, da, aşa este, în Bulgaria, mărţişoarele
nu sunt oferite numai fetelor, ci şi băieţilor – de obicei sub
forma unui şnur alb cu roşu, simplu. Dar şi în Moldova există zone
în care fetele confecţionează mărţişoare şi le oferă aleşilor lor.
Şi în Bucovina la fel.
MĂSELNIŢA. Ca şi mărţişorul
românesc, cel rusesc datează din vremuri păgâne şi este o
sărbătoare a revenirii primăverii. Mesele îmbelşugate sunt
obiceiuri care trebuie să însoţească această
tradiţie.
Va doresc o primavara minunata plina de soare si
verdeata.
