De o frumuseţe aparte, această primă adaptare românească
pentru copii a celor 1001 de nopţi a văzut lumina tiparului la
mijlocul secolului trecut şi a aprins imaginaţia a generaţii de
tineri cititori.
Eusebiu Camilar este cel care a istorisit pe românește seria de
basme arabe relatate de eroina Șeherezada, apărută între anii
1956-1963, inițial în 4 volume, a fost republicată în 2019 de către
Editura Humanitas. Inspirați au fost să tipărească basmele în doar
două volume prinse elegant în între niște coperte cartonate, frumos
ilustrate de Ana Alfianu. Aceasta din urmă realizează și
ilustrațiile din interiorul cărții.
Prima mea tangență cu 1001 de nopți a fost prin
intermediul unei cărți scurte, cu puțin text în care era istorisită
povestea lui Sinbad Marinarul.
Apoi au urmat, desigur, animațiile Disney, apoi am aflat
adevărul dur al istoriilor acestora prin liceu. Știți bine că
poveștile din cărțile arabe sunt spuse fragmentat, luând anumite
bucăți pe care le-au animat sau transformat în cărți mai mici de
povești, dar nicăieri nu prea este menționată povestitoarea
originală Șeherezada sau Sheherezade cum este numită la nivel
internațional.
Ei bine, Șeherezada devine povestitoare într-un mod destul de
brutal, se poate zice.
|
| Sheherezade by Sophie Anderson |
Despre basm și stabilirea caracteristicilor
La fel ca în cazul basmelor populare, a basmului cult sau a
celor din literatura universală, și cele din 1001 de nopți
aveau ca audiență publicul matur, transmise din generație în
generați prin viu-grai și adaptate astfel încât să reflecte
dorințele și modul de viață al oamenilor din diferite perioade.
Basmul cult apare în paralel cu eforturile de fixare în scris
a basmului popular, preluând motivele și tehnicile narative ale
acestuia. Culegătorii de folclor devin povestitori, ca în cazul lui
Petre Ispirescu, care actualizează și recreează basmul, păstrând
funcțiile principale, formule fixe, oralitatea, anumite expresii,
dar adăugând o tentă ușor moralizatoare sau aluzii mitologice de
sorginte livrescă. Scriitorii cunoscuți în România devin autori de
basme, celebri fiind Nicolae Filimon, Alexandru Odobescu, Ion
Creangă, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Barbu
Ștefănescu Delavrancea, Mihail Sadoveanu.
La nivel internațional îi putem aminti drept culegători și
scriitori pe Frații Grimm, Charles Perrault sau Hans Christian
Andersen.
Împlinit printr-o inserție expresivă specifică stilului
marilor scriitori, basmul cult își armonizează structurile
narative, dobândind unitate și fluență discursivă. Basmul cult
reflectă viziunea scriitorului și integreaza teme și motive
caracteristice ale operei acestuia. Scriitorul respectă de regulă
structura și tipologia basmului popular, dar poate aduce modificări
narative, alternând persoana a treia cu persoana întâia și a doua,
forțând o comunicare directă cu cititorul și dând uneori o nuanță
subiectivă discursului narativ. În același timp, se pot identifica
particularități ale stilului, modalități portretistice și motive
proprii autorului în scenariul basmului, care îi conferă
originalitate și atractivitate.
Basmul cult estompează de cele mai multe ori miraculosul și
fantasticul, dându-le o mai mare verosimilitate, prin adăugarea
unor semnificații și efecte specifice literaturii culte.
Camilar ne avertizează că "nemaipomenitele
întâmplări din cartea astea s-au desfășurat în veacuri stăpânite de
adâncă superstiție, în veacuri când grele erau condițiile sociale
ale tuturor oamenilor și ale femeilor îndeosebi."
Moravurile, datinile, mentalitatea oamenilor se îmbină cu
superstiția, atotputernicia vrăjilor și supremația bărbatului
asupra vieții consoartei sale, fie că vorbim de cei cu funcții
înalte, șahi, regi și până la oamenii de rând.
Despre Șeherezada și poveștile arabe
Ce e comun tuturor edițiilor celor O mie și Una de
Nopți este istoria inițială a formei narative: personajele
regele Shahryar sau Shahryār (din persană شهريار, însemnând rege,
conducător) și soția sa Șeherezada (din persană شهرزاده, însemnând
de origine nobilă) și narația, un deviz incorporând poveștile în
sine. Poveștile provin din povestea originală; unele sunt
incorporate în alte povești, în timp ce altele încep și se termină
independente unele de altele. Unele ediții conțin doar câteva sute
de "nopți", în timp ce altele includ 1001 sau chiar mai multe
„nopți”.
Povestirea principală este despre Regele persan și noua sa
mireasă. Regele, Shahryar, după ce a descoperit infidelitatea
primei sale soții a executat-o și a declarat toate femeile ca fiind
infidele.
(va urma)
Continuarea aici.
Mulțumiri Libris pentru că mi-a pus la dispoziție primul
volum.
