Colegii mei îmi spuneau mereu, și nu au ezitat să o scrie și în albumul de absolvire, că am fost tipa îndrăgostită de școală. Pe undeva aveau și ei dreptatea lor, însă aș spune, mai degrabă, că am fost tipa îndrăgostită de matematică, cea care se bucura de fiecare dată când pe lucrarea sa se așeza nota maximă, cea care își medita colegii în pauze sau le oferea de-a gata tema la matematică.
Nu am avut nevoie de meditații, am iubit din prima clipă calculele și l-am avut pe tatăl meu alături atunci când apăreau inevitabilele provocări pe calea rezolvării corecte a unei probleme. Am avut colegi care făceau meditații la matematică, și pot să spun că diferențele s-au observat imediat, asta pentru că atenția acordată de meditator, explicațiile suplimentare și exercițiile în plus rezolvate nu au cum să nu producă rezultate pozitive.