nebănuite tam-tamuri depun în cercuri liniști egale   an după an înlănțuind inima copacul   în rădăcini bat aripi sporind distanțele  * suntem frunza pândind dezrădăcinarea  luminii semn  de mare  călătorie * din loc în loc  cu spaimă ardem cuvintele în pielea lor argăsită de bivol * fabricăm metafore hieroglife &