20. vată de zahăr
nebănuite
tam-tamuri
depun
în cercuri
liniști
egale
an după
an
înlănțuind
inima
copacul
în
rădăcini
bat
aripi
sporind
distanțele
*
suntem
frunza
pândind
dezrădăcinarea
luminii
semn
de mare
călătorie
*
din loc
în loc
cu spaimă
ardem
cuvintele
în
pielea lor
argăsită
de
bivol
*
fabricăm
metafore
hieroglife
&