22 noiembrie 1861 – Unirea Principatelor Române sub sceptrul domnitorului Alexandru Ioan Cuza a fost recunoscută de Inalta Poartă

Harta României între anii 1859-1878

După înfrângerea Imperiului Rus în Războiul Crimeii și încheierea Tratatului de pace de la Paris din 1856, cele două principate române au fost trecute sub tutela comună a Imperiului Otoman și a Congresului Marilor Puteri (Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, Imperiul Francez, Regatul Sardiniei, Imperiul Austriac, Prusia și, doar la nivel declarativ a Rusiei).

Tratatul de la Paris a înlocuit protectoratul rus cu garanția colectivă a marilor puteri, care au a facilitat calea către Unirea celor două ţări româneşti, lăsând problema în mâinile românilor.

Negocierile din timpul sus-amintitului tratat au dus la aprobarea unei uniuni minimale a celor două principate române, în care urmau să fie aleși doi domnitori la București și Iași şi două organe legiuitoare, urmând ca la Focșani să funcționeze un organ legislativ comun.

O altă hotărâre care viza soarta celor două principate era organizarea de alegeri pentru Divanurile…