In linistea profunda a marilor ideiPurtat-am steagul biruintei cu capete de lei.Pentru ca ea, Taria, mi-a sugerat Intregul,Cand insasi suferinta atins'a apogeul.Si, iata! Dupa atata timp din nou mi s-a ivit,Purtandu-ma in credinta  Acelui Rastignit,Cuvantul, ca si cale a drumului cu rost,A Aceluia ce Este, va fi, dar a si fost...La margini de prapastii, pe muchii de cutit,Nicicand mai tare pamantul n-am iubit!Oare mai poti purta in tine asa iubire mare,De nu ti-ai fi rasfrant intregul trup in zare?Si ce atingeri sfinte, ce energii divineIti poate atat largi sufletul din tine?De n-ai fi fost Acela ce faci din mic mai mare...Ma-ntreb cum poti s-aduni in mine intreaga-Ti masurare?Cum poti sa faci. Tu, oameni din nimic,Si adesea, nimic din cei ce cred ca sunt?M-aplec in cugetare cu duhul in pamant...Ca ce sunt eu a intelege...un Adevar purtat prin Lege?