Era în anul 1002. Doi regi khmeri, Jayaviravarman și Suryavarman, pretindeau că au fost consacrați amândoi în acest an. Războiul dintre ei a durat nouă ani. A învins Suryavarman I, care a domnit între anii 1002 și 1050.

Suryavarman I a decis construirea Palatului regal de la Angkor Thom și a marelelui Baray occidental, rezervorul de apă lung de 8 km și lat de 2,2 km. În apropierea Palatului regal s-a construit și un mic templu : Phimeanakas.

După 1000 de ani, Baray occidental este și astăzi plin cu apă.
Templul Phimeanakas a rezistat și el timpului.
Din Palatul regal nu a mai rămas nimic, căci era construit din materiale perisabile, ca omul…

Phimeanakas este un templu relativ modest, cu baza de 28 pe 35 metri și înălțimea de 12 metri, pe trei nivele. Scările, străjuite de lei, urcau pe cele patru laturi până sus.

Colțurile teraselor erau păzite de elefanți.
Până în 2020, mai erau încă elefanți la Angkor pentru plimbarea turiștilor.

Leii nu fac parte din fauna Cambodgiei și reprezentările lor nu sunt foarte realiste, spre deosebire de cele ale elefanților. Pe stema regală a Cambodgiei folosită între anii 1953 și 1970 apărea un leu mitic (singha) și chiar un leu cu trompă de elefant (gajasingha).

Chiar dacă Palatul regal era construit din lemn, zidul înconjurător era din laterit (ferulit), roca roșie-brună răspândită în regiune. Zidul de 5 metri înălțime, înconjura o suprafață de 14 hectare.

Pentru mai multă siguranță, Suryavarman I a pus să se construiască și un șanț în exteriorul zidului, iar intrarea în incintă se putea face numai pe jos, prin una din cel cinci gopura, porți din gresie acoperite. Câte două gopura erau la nord și la sud, iar la est era o singură gopura, cea principală.

În incinta Palatului regal se mai află și azi două bazine, cel mare (125 x 45 m) având peretele de sud decorat cu basoreliefuri.

În locul fostului Palat regal e azi o pădure rară. Săpăturile arheologice au scos la iveală momentele tragice din istoria palatului: distrugerea brutală prin incendiu legat de lupte sau jafuri:

„Le Palais III a été détruit par un incendie. Tous les objets retrouvés ont été calcinés. Les charpentes et les tuiles, carbonisées, se sont écrasées sur le sol, ensevelissant le matériel et le mobilier du palais, en particulier bronzes et céramiques — ce qui explique le triste état dans lequel nous avons retrouvé ces pièces. Tout indique que cette destruction a été brutale et soudaine puisque des objets aussi précieux que les bronzes (ceux de 1958 comme ceux trouvés en 1953) n’ont pas été évacués, ce qui était pourtant facile. En outre, dans cet incendie, nous avons trouvé en 1953, également, des ossements humains et, cette année, de nouveaux fragments de tissus osseux qui n’ont toutefois pu être encore identifiés. Il est en tout cas permis de penser que cette destruction du palais III — causée, ou suivie, par un incendie — a pris place au cours de combats ou d’un pillage systématique du site, avec mort d’hommes.”

[Groslier Bernard-Philippe. Fouilles du palais d’Angkor Thom. In: Aséanie 33, 2014. pp. 175-210]