Mă-ntreb de câtva timp, mereu, parcă clișeic, "ce caut aici?". Ce caut aici? Ce caut, cum caut, cât umblu, cât vreau să găsesc ce, mai exact? Nu găsesc nimic, decât...

   Sufletul meu cusut de fermoare, caracatiță de textil mult prea moale și zemos de la ploaie, pentru că a fost lăsat prea mult timp pe sârmă să se usuce de la atâta bucurie. Unde vreau să ajung? Vreau să ajung să nu mai doară, vreau să mă bucur și să exist ca un suflet liber în vânt. Să mă leg de tastatură și ea de mine, să cutreierăm lumea, fără un loc pe care am vrea să-l numim "acasă". Unde e acasă? Și cine e acasă? Niciodată parcă oamenii care trebuie, sau dacă sunt aceștia care trebuie, îți taie fermoarele. Nici nu se sinchisesc să le tragă, să le închidă. Nu se sinchisesc să facă nimic.

   Ce găsesc pe drumul acesta către casă e că fiecare, dar fiecare om pe care l-am întâlnit, are pref...