Trec pe aici în speranța că încă îmi amintesc cum se simte când scriu..cred că s-a dus mai bine de jumătate de an de la ultimul post. Şi dacă tot mă întreabă lumea de ce nu mai scriu..am zis să-mi dau o şansă.

Motive întemeiate nu am. Doar că..nu mai ştiam dacă într-adevăr ajută să înşir aici frustrări amestecate cu oleacă de „plâns de milă”. Nici prin schimbări majore nu am trecut, doar câteva chestii pe care nu mă simt ok să le aştern aici momentan.

Nu pot spune nici că am/am avut o viată sociala din cale-afară de bogată sau..variată. In general, ies să mănânc. Pentru că ador mâncarea şi se vede. Pot oricând să recomand locuri cu burgeri senzaționali sau cu pancakes care te fac să te simți vinovat o săptămână dupã ziua cu pricina. Vara asta am avut vreo 3 tentative de diete..eşuate, bineînțeles. Să ne înțelegem..eu sunt d-aia care plânge de foame (literally) şi care consideră că ...