ridurile Toamnei se adâncesc și plâng

sapă tranșee-n carne ploile și vântul

drumuri bătătorite visele îi frâng

urmează un traseu sinuos pământul

parcurs spectaculos cu dus-întors

de care alegorice pe jos

panerele golite și strugurele stors

marcând urme oribile pe chipul pradă urii

semne particulare invincibile

strânse-ntr-un sac de box în jurul gurii