….eram in Timisoara si urma sa plecam intr-o excursie in Franta cu clasa. Era pe la jumatatea-spre-sfarsit a lunii august, urma sa stam pana cand incepe scoala. Cand am ajuns acolo, francezii erau niste oameni albastrii, pe care ii vedeam extrem de nefericiti dintr-un anume motiv pe care noi trebuia sa il reparam.

Ultima asezare omeneasca pe care am vazut-o era la o casa imensa intr-un parc, unde stateau francezii. Am mers mai departe, si ca si cum filmul ar fi fost dat very fast forward, am ajuns in cateva secunde unde trebuia sa stam. Era un hotel curat si simplu. M-am uitat pe geam si era soare iar eu ma simteam bine. Linistita.

Afara, pe o raza de cativa kilometrii erau numai fabrici. Parese ca eram intr-o zona industriala. Totul era in nuante de gri. Fum, substante toxice, poluare si un cer alb. Desi eram intr-un loc care arata groaznic, ma simteam oarecum fericita. Departe de casa, de tot pentru cateva saptamani… Simteam ca in sfarsit ma voi linisti.