Un broscoi cu mintea clară
Avea viața prea amară,
N-avea noroc niciun pic
Să primească vreun pupic
Sau o limbă printre dinți
Care să-l transforme-n prinț.
Stând pe frunza lui cea lată
Astepta să vin-odată,
O broscuță de hai hui
Să-i zâmbească numai lui,
Nu îi trebuia vreo zână
Că sigur n-o să rămână.
Pe nufăr sta contemplând
Doar el știind ce-are-n gând,
Când, uite deodat c-apare
O broscuță zâmbitoare
Și timidă și pl...