A fost o perioada in care imi nu imi permiteam sa imi cumpar o sticla de Coca-Cola, o ciocolata sau o prajitura. Era mai bine, pentru silueta. Era mai bine pentru sanatate, dar tanjeam sa mananc si eu putin ceea ce altii serveau cu atata usurinta.In mintea mea acele lucruri banale le obtineai cu un efort mare si de cele mai multe ori ajungeam sa renunt sa mai visez la ele, sau poate doar sa sper ca voi primi cadou o cutie de ciocolata.Cand primeam un cadou, ma bucuram imens si ramaneam datoare persoanei care imi oferea. Primeam atat de rar si era pentru mine o sarbatoare.Acum orice fel de gustare nu ma mai incanta, pot sa obtin destul de usor. Ceea ce imi lipseste este hrana pentru suflet.Frustari, compromisuri, incorectitudini, ma incarca zilnic. Superficialitatea relatiilor te face sa te simti din ce in ce mai strain de restul.Ma simt mai saraca ca oricand. Am incetat sa mai scriu, pentru ca desi simteam ca mai am multe de oferit lumii, nu ma mai regaseam in niciun scop.Nu am renunta