Este 1 ianuarie înainte de zori, pur și simplu nu am putut adormi profund..Mă tot gândesc: vreau ceva, îmi propun ceva anume, am anumite decizii legate de acest an?Mă tem, sau mă bucur s-o zic, că NU.Nu vreau nimic, absolut nimic, nu am așteptări anume, nu am deziderate, nu îmi propun marea cu sarea, fiindcă oricum, după cum bine se zice, Dumnezeu râde de planurile noastre, oricât de realiste ar părea ele.Îmi doresc totuși ceva: să fiu fericită, să păstrez starea asta minunată de Binecuvântare și de armonie dinlăuntrul meu. Sunt mulțumită. E bine. Sigur că este loc de mai bine, dar ideea este că, în spiritul vremurilor care îi validează tot mai adesea valoarea, RECUNOȘTINȚA pentru ceea ce avem deja trebuie pusă la loc de cinste! Ea este prima mulțumire pe care i-o aducem implicit lui Doamne - Doamne, anume că recunoaștem câtă grijă a avut deja de noi, ca să ajungem așa cu...