...A doua oară la Arad în acest an...In general a fost bine,ca acasă departe de casă.Oamenii,cei care se bucură de acest nume,sunt neschimbaţi...Am revăzut prieteni vechi,am renunţat la alţii,tot vechi.Cu trecerea timpului,realizezi că nu mai ai timp pentru ipocrizie şi minciună sau că te lasă indiferent.Aradul arată din ce în ce mai ponosit.Kafka s'ar simţi oarecum în elementul său.In zece zile mi'am pierdut încrederea în cele auzite,mi'am pierdut răbdarea în a asculta quasi interesat....Toţi fac politică..politică de plictiseală,altfel ar trebui să fie preocupaţi de propria condiţie.In final...ajuns acasă am simţit că dacă nu trebuie(şi sper să nu trebuiască)eu nu mă voi întoarce prea repede la Arad.Aradul meu drag şi ponosit,plin de prieteni