...A doua oară la Arad în acest an...In general a
fost bine,ca acasă departe de casă.Oamenii,cei care se bucură de
acest nume,sunt neschimbaţi...Am revăzut prieteni vechi,am renunţat
la alţii,tot vechi.Cu trecerea timpului,realizezi că nu mai ai timp
pentru ipocrizie şi minciună sau că te lasă indiferent.Aradul arată
din ce în ce mai ponosit.Kafka s'ar simţi oarecum în elementul
său.In zece zile mi'am pierdut încrederea în cele auzite,mi'am
pierdut răbdarea în a asculta quasi interesat....Toţi fac
politică..politică de plictiseală,altfel ar trebui să fie
preocupaţi de propria condiţie.In final...ajuns acasă am simţit că
dacă nu trebuie(şi sper să nu trebuiască)eu nu mă voi întoarce prea
repede la Arad.Aradul meu drag şi ponosit,plin de
prieteni