Mai acum vreo 10 ani, pe câteva situri și forumuri de
dacomani hardcore, care tocmai descoperiseră „arheologia aeriană”
pe GoogleMaps, apăruseră texte despre „structurile megalitice” sau
temple getice ultra-străvechi și misterioase de la Seimeni, jud
Constanța. M-am uitat și eu atunci și chiar am discutat cu
prieteni. Pe dealul de deasupra satului Seimeni, din apropierea
Cernavodei, se vedeau foarte clar în pozele din satelit, din cauza
ierbii de altă culoare, o grămadă de cercuri cu diametrul de maxim
20m. Ulterior, când le-am vizitat în 2019, mi-am dat seama că erau
și adâncite în sol, ca niște farfurii. Nu-mi dădeam deloc seama ce
erau, dar era clar că aveau legătura cu industria agricolă locală
și nu cu urmele arheologice lăsate de extraterestrii. In anii
trecuți am mai văzut și în alte locuri din Dobrogea, ba chiar și în
Bulgaria. Niciodată în restul țării. Deci ceva legat de o tradiție
locală, poate de tradiție turcească...
Dar tot nu am înțeles ce erau. Azi am găsit un text al unui profestor și filolog ieșean, Eugen Munteanu, care scrie la gazetă articole (bune) de cultură. Omul e născut în Seimeni.
Și în sfârșit explică ce e cu cercurile din satul său. Las și linkul să citiți tot articolul.
Arman, din turcescul harman=treierat.
”(...)Nu rezist tentaţiei de a da un exemplu de asemenea neghiobie, fabulă senzaţionalistă, sau, ca să zic aşa, mai blând, „mit ştiinţific”. Povestea mă amuză şi ar trebui să mă încânte, căci este vorba chiar despre satul meu natal. Câţiva arheologi amatori, ingineri de profesie cărora, culmea!, li s‑au asociat şi persoane care par serioase, afirmă în scris, în mod repetat, că în satul Seimeni de pe malul dobrogean al Dunării ar exista nişte construcţii misterioase, atestând evenimente epocale, care ţin de începuturile istoriei şi civilizaţiei umane. Aceşti erudiţi de ocazie cred că au dat acolo, privind imaginile din satelit, peste semne clare ale intervenţiei unor forţe supraterestre! Pe scurt, concluzia ar fi „Seimeni este locul unde începe istoria umană”. O fantezie „pioasă” de acelaşi fel este cea cuprinsă în povestea despre cum „pământul românesc este grădina Maicii Domnului”, împărtăşită de destui prostovani!
Cât ar trebui să fiu de fericit că în satul meu natal, Seimeni, a început istoria! Despre ce e vorba, de fapt? Din satelit se văd nişte cercuri foarte interesante, mari, egale între ele şi grupate într-o anumită ordine geometrică. Aceste cercuri, afirmă „nevinovaţii” noştri impostori, nu puteau fi făcute decât de nişte forţe extraterestre ş.a.m.d. În realitate, ca om al locului, cunosc bine acele mari ligheane de pământ acoperite cu iarbă, căci ele se află pe dealul de deasupra satului, la câţiva metri de casa părinţilor şi acolo mi‑am petrecut copilăria.
Dar tot nu am înțeles ce erau. Azi am găsit un text al unui profestor și filolog ieșean, Eugen Munteanu, care scrie la gazetă articole (bune) de cultură. Omul e născut în Seimeni.
Și în sfârșit explică ce e cu cercurile din satul său. Las și linkul să citiți tot articolul.
Arman, din turcescul harman=treierat.
”(...)Nu rezist tentaţiei de a da un exemplu de asemenea neghiobie, fabulă senzaţionalistă, sau, ca să zic aşa, mai blând, „mit ştiinţific”. Povestea mă amuză şi ar trebui să mă încânte, căci este vorba chiar despre satul meu natal. Câţiva arheologi amatori, ingineri de profesie cărora, culmea!, li s‑au asociat şi persoane care par serioase, afirmă în scris, în mod repetat, că în satul Seimeni de pe malul dobrogean al Dunării ar exista nişte construcţii misterioase, atestând evenimente epocale, care ţin de începuturile istoriei şi civilizaţiei umane. Aceşti erudiţi de ocazie cred că au dat acolo, privind imaginile din satelit, peste semne clare ale intervenţiei unor forţe supraterestre! Pe scurt, concluzia ar fi „Seimeni este locul unde începe istoria umană”. O fantezie „pioasă” de acelaşi fel este cea cuprinsă în povestea despre cum „pământul românesc este grădina Maicii Domnului”, împărtăşită de destui prostovani!
Cât ar trebui să fiu de fericit că în satul meu natal, Seimeni, a început istoria! Despre ce e vorba, de fapt? Din satelit se văd nişte cercuri foarte interesante, mari, egale între ele şi grupate într-o anumită ordine geometrică. Aceste cercuri, afirmă „nevinovaţii” noştri impostori, nu puteau fi făcute decât de nişte forţe extraterestre ş.a.m.d. În realitate, ca om al locului, cunosc bine acele mari ligheane de pământ acoperite cu iarbă, căci ele se află pe dealul de deasupra satului, la câţiva metri de casa părinţilor şi acolo mi‑am petrecut copilăria.
Ele, aceste adâncituri ideale pentru joacă, se numesc
armane. Bunicii noştri, acum o sută de ani, secerau grâul, orzul
sau secara cu mâna, făceau snopi, pe care îi cărau cu căruţele de
pe câmp şi îi treierau apoi în aceste arii. Un arman era deci un
fel de lighean în pământ, cam de vreo 15-20 metri în
diametru, în mijlocul căruia bunicii noştri înfigeau un stâlp de
care legau căpăstrul cailor, pentru a‑i face să alerge circular.
Caii trăgeau peste spice un dispozitiv simplu, o piatră cilindrică,
iar acesta era treieratul, desprinderea boabelor de paie. De ce
armanele erau plasate pe dealurile din jurul satului şi nu direct
în câmp? Simplu, căci acolo, pe deal, deasupra Dunării, vântul
sufla mai puternic şi cam tot timpul anului, inclusiv vara, uşurând
vânturatul boabelor, adică separarea lor de pleavă. Ceea ce este
realmente fascinant în sine e faptul că pietrele acelea pe care le
trăgeau caii după ei prin armane, erau, multe dintre ele, segmente
de coloane antice, romane sau greceşti, luate de-a dreptul din
ruinele cetăţilor romane de la Dunăre, Axiopolis, Capidava,
Noviodunum...”
Aici, sursa
Aici, sursa
| Treierat în arman. Fotografie istorică dintr-un sat dobrogean din 1934. Sursa foto aici |
