CAPITOLUL V
În cortul său, regele fără inimă depăna în minte povestea unei victorii închipuite. Sub cerul smolit se auziră comenzi şi începu forfota. Puţin după miezul nopţii, convoiul se puse în mişcare. Pe măsură ce înaintau, vântul şi ploaia se înteţeau. Cavalerii trecură destul de greu pe malul opus. Atunci, ca la un semn, se porni urgia:suliţe lungi de foc sfâşiau norii izbindu-se cu zgomot înfricoşător de tot ce găseau în cale, apele cădeau şuvoi din înalturi , undele fluviului se ridicau înspumate înghiţind oameni şi cai cuprinşi de spaimă, văzduhul mugea prelung, pământul se cutremura.