DODO La Marinarulcu Pipă O altfel de iubire Aceasta este povestea
pe care o spunea Alexandru în zori în timp ce îl admiram îl îl îl
braţul meu peste pleoape ca o rădăcină de salcie moale ca o geană
de mâl în detritusul vorbelor din coşmarul lui blând gâl gâl îl
desena cu o pană curbată curbată cum se întorcea prin vitralii
coclite halucinând în noaptea cu despicate copite şi ce torpoare
penumbra tristeţii ardea ca un vinovat candelabru în ochiul femeii
născută din abur… Atâţia diavoli şi atâţia sfinţi s-ar răzvrăti sub
foile de aur atâţi funcţionari din catedrale zidiţi cu capetele-n
jos pe boltă şi-ar stinge foamea veche din aortă sau limfa
îngroşată excitaţia care urmează păcilor abrupte ce-au sângerat
mereu pe sfânta rază (aşa cum spaima de o viaţă mai bună inundă
imemorială creaţia). Stam la marinarul cu pipa stinsă cu stindardul
în bernă cu ochii închişi precum farul în care palpită singur
amnarul de pază (himera iluzia veacul futacul) …era lume pe străzi
şi pustiu habitaclul… Ave! Şi deodată se-ncingea pecinginea
muzicii. Deodată pasărea DODO elongată prin arte, mistere şi trolii
vibrânde sub norii de lac şi bombeuri din pielea unor leoaice albe
şi blânde se înfrupta orgasmatic din plasma secretă Nimic mai
firesc pentru cântăreaţa-flaşnetă. De asupra şi de dedesubt
sufletul meu numai petice făcea o voltă printre organele minţilor
voastre devastate de furtuni amorale şi de iluzii electromagnetice…
îmi reafirm astfel, după cum urmează, uimirea că, în fine, ne
regăsim în oraşul de vorbe despre iubirea de sine: "Eu l-am văzut
pe Dumnezeul nămolului când păscut de egrete când păscut de cirezi
părăsit ca un miel în păşunile ghiolului cu ochii ascunşi de
miresmele-i verzi cu unghia moale dizolvată-n pomezi cu femeia la
braţ iar în putredul miez l-am văzut pe Diavol clocotind ca un
gheiz Ca un gheizer însumi pluteam la o palmă sub faţa-ncreţitei
egei zornăiam în cutia de tablă a milei şi din ramă din rama de
plopi fără soţ fără poamă scuturam mucegaiul – chei pentru scrinul
cu acte de vamă. Scoicile chilei păreau elevate idei ascunse-n
dulamă, corabia - beată. Numele ei Numele ei sta descris pe o pană
de uliu. Singur el cu aripa-n cerneala azură. O pată pe lentila
impură a zborului care mă inspiră când dorm te deşiră când mor când
despic sau cand urlu când hurui miasme erotice clei ca un leizăr
infim în substanţa locvace a firului fin, a farului-crin.
Emblematică ură, subsuorile ei în electricul ruliu, limbă
mestecată-n sărutul pe gură, numai ea a putut să transforme
peştele-n vin sângele-n aburii ploii din care revin prin curenţi
transparenţi revizorii, numai ea – Nemişcarea-n penduliu. Nu-i
Aşacătoată-dragăşimamăşitată-aceastăimagineviene-apropie apropo pie
(pye) Bye bye Şi ne învie Şi iar ne Şiiiiiii… eeeeee… ayyy?"
