DODO La Marinarulcu Pipă O altfel de iubire Aceasta este povestea pe care o spunea Alexandru în zori în timp ce îl admiram îl îl îl braţul meu peste pleoape ca o rădăcină de salcie moale ca o geană de mâl în detritusul vorbelor din coşmarul lui blând gâl gâl îl desena cu o pană curbată curbată cum se întorcea prin vitralii coclite halucinând în noaptea cu despicate copite şi ce torpoare penumbra tristeţii ardea ca un vinovat candelabru în ochiul femeii născută din abur… Atâţia diavoli şi atâţia sfinţi s-ar răzvrăti sub foile de aur atâţi funcţionari din catedrale zidiţi cu capetele-n jos pe boltă şi-ar stinge foamea veche din aortă sau limfa îngroşată excitaţia care urmează păcilor abrupte ce-au sângerat mereu pe sfânta rază (aşa cum spaima de o viaţă mai bună inundă imemorială creaţia). Stam la marinarul cu pipa stinsă cu stindardul în bernă cu ochii închişi precum farul în care palpită singur amnarul de paz�...