EVADAREA DIN SEMN
mi-e umbletul prin minte în afara cuvintelor
simt înaltul depărtându-se-n spirala treptelor
necuprinse în șir
adâncul mării e-n oglinda bolții
cu stele furișate
să-mi petreacă noaptea
cu bulgări de lumini
din joaca eternă a copiilor nenăscuți
ci stelele-s rotocoale în jurul zeilor
cu număr înșelător
pentru cei de pe margini
îmbiați cu fantasme
și elixire mistuitoare
din locul meu microscopic
mă strecor în forfota măștilor în carnaval
să-mi fac clipa părtașă freneziei
prin evadarea din semn
Aurelian Sârbu