„Te iubesc” s-a cam tocit, a chelit și a știrbit, pare tare folosit, deșirat și dezgolit, fără sens și obosit… Trebuie înlocuit!

Caut cuvânt potrivit: blând, rotund și șlefuit, diamant neprețuit, cântec neasemuit, să îl depăn nesfârșit, să aline unduit, să te miște negreșit, să incite ascuțit, să promită infinit…

Vorbele le-am frunzărit, sufetul l-am răvășit, gândurile-am amorțit, trupul mi l-am domolit, simțurile mi-am trezit și-am stat așa la pândit, nemișcat și liniștit… Uite, vezi?, m-am cumințit ca marea în asfințit, ca nisipul mărunțit, descompus și risipit, ca cerul nemărginit, prezență de neclintit, ca aerul răspândit, cu tot locul împletit. Și ascult tot ce-i rostit și ce încă n-a venit, cu-o sete de neoprit să percep ce s-a ivit, să întâmpin ce-a rodit și să gust ce-a pârguit, fărâmă de infinit, gură din m�