Eu fac parte din acea majoritate care iubeste calatoriile, dar si din acel grup restrans care atunci cand gaseste un bilet de avion foarte ieftin nu sta prea mult sa se gandeasca daca ar avea ce face acolo sau daca are cu cine sa plece. Important e ca o fac, fara nici macar sa mai iau in calcul daca voi avea suficienti bani la mine atunci sa-mi platesc o noapte de cazare sau daca programul imi va permite. Consider ca asta e farmecul unui adevarat turist, acum cand sunt tanar si imi place sa experimentez si sa risc, pentru ca sunt convins ca la 50 de ani ma voi satura de ultra all-inclusive (si imi doresc sa cred ca atunci voi avea aceste servicii aici si nu la turci).
Rasfoiam zilele trecute mai multe dosare din biblioteca personala si am dat peste interviul oferit ziarului Adevarul in decembrie 2021. Si mi-am amintit cum a inceput toata nebunia asta pentru mine, cum ma trezisem in acea dimineata de marti din octombrie 2018 si fara sa stau prea mult pe ganduri mi-am luat rucsacul si am plecat spre vest. Atunci am ajuns schimband microbuze dupa microbuze pana in Viena dar partea cea mai interesanta e ca ramasesem fara bani acolo si am cam fost nevoit sa parchez o noapte intr-o scara de bloc iar in alta sa trag de o cola pana dimineata la 4 cand se inchidea un local in care ma simteam mai in siguranta. Redactorii de la Adevarul au zis despre mine ca odata cu aventura asta am experimentat cateva tehnici de supravietuire. Poate ca e prea mult spus, dar oricum, e ceva cu care voi ramane pe veci.
La doi ani dupa, tot in octombrie, dintr-o discutie banala cu un bun prieten care e plecat in Amsterdam, am luat decizia sa ii fac o vizita. Din nou, fara sa imi calculez prea mult bugetul si sa tin cont de faptul ca Amsterdamul nu e tocmai cea mai ieftina capitala din Europa. Important e ca aveam atunci acei bani sa-mi platesc biletul de avion. Ce mai conta ce urma sa ma astepte acolo? M-am descurcat, cu mese servite in camine studentesti si cu ore si ore petrecute noaptea in gara din Bruxelles, inclusiv cu acei marocani care s-au luat de noii mei prieteni din SUA facuti acolo.
A urmat Londra in ianuarie 2022, Dublin in martie si o noua aventura prin Cehia si Polonia in aprilie. Si acum zambesc cand imi amintesc cum in loc sa alegem un tren care facea 4 ore din Varsovia pana in Cracovia am ales unul de 10 ore care ne scutea de inca o noapte de cazare si era si de 3 ori mai ieftin decat cel mult mai rapid. Dar avea si el avantajele lui, ca majoritatea compartimentelor erau goale si cu putin efort chiar te puteai simti ca intr-o camera dubla de hostel. Sa mai zic si de KFC-urile din Cehia ca aveau dozatoare la discretia clientilor si pentru doar 1E pe pahar puteai bea cat suc doreai, inclusiv pentru la pachet?
Mi-am propus ca indiferent de situatia financiara din viitor, cel putin celelalte tari nevizitate din Europa sa le bifez in acelasi ritm. Cu un buget minim, si cu spontaneitate si improvizatie maxima. Pentru ca stiu ca astea sunt adevaratele amintiri cu care voi ramane in intreaga viata.
