Cum ar fi să ai la îndemână o unealtă relațională, deloc complicată prin care să poți să ieși din parteneriatele pe care nu ți le mai dorești? Pur și simplu să îți faci partenerul să dispară, să te muți pe tine sau să îl muți pe el în alt univers și să primești o altă viață la cheie. Fără bătăi de cap, fără asasini plătiți, fără efort personal, fără divorț costisitor, fără terapeuți, traume emoționale, fără avocați sau provocări în împărțirea bunurilor. Totul la îndemână și simplu, ca un fel de comandă rapidă pe magazinele online, cu livrare direct la ușa ta, în care ai putea să dai înapoi un partener, așteptând să ți se livreze un altul, direct din depozitul multiversului. E drept, n-ai știi exact ce alt partener ar urma să primești, dar ai avea posibilitatea de retururi infinite, fără niciun cost aparent. E premisa provocatoare de la care pleacă Holly Gramazio în romanul său de debut tradus și publicat în limba română la Editura Trei.

Povestea lui Gramazio mi-a trimis câteva ecouri nostalgice legate de un serial pe care îl urmăream cu mare interes în anii ‘90, anume „Capcana timpului”. În această producție personajul Sam Beckett, interpretat de Scott Bakula era un prizonier într-un labirint temporal, făcând salturi în viețile diferiților oameni din diferite epoci, rezolvându-le crize existențiale și dileme morale, rezolvare care condiționa de fapt o nouă plecare prin care Beckett spera să ajungă acasă.

Narațiunea prozatoarei britanice m-a trimis cu gândul la volumul lui Lori Gottlieb, psiholog american care, în volumul „Femei care caută prea mult” problematica provocările selectivității foarte înguste care fac eforturile de găsire a unui partener peste 35 de ani în SUA să rămână pe undeva fără speranță.

Nu în ultimul rând, romanul de debut al lui Gramazio mi-a mai amintit și de mitul platonician din dialogul Republica, acela al inelului puterii prin care filosoful grec monta o întrebare privitoare la motivația noastră de a respecta legile: dacă un păstor obișnuit care respectă regulile comunității ar intra în posesia unui inel ce l-ar face invizibil, ar mai rămâne el o persoană morală, dacă nu ar mai fi nevoit să suporte consecințele fărădelegii? Gramazio pune oarecum aceeași problemă în termenii relaționali contemporani, pornind de la vulnerabilizarea adusă de posibilitatea de a alege dintr-un număr foarte mare de parteneri. Dacă am avea posibilitatea să ne schimbăm partenerii, cum i-am alege pe cei noi și cum am mai construi relații? În fond, dincolo de prima întâlnire și de popularele speed-dating sau aplicații online, unde un block sau un swipe left rezolvă rapid provocarea contactului cu un pretendent devenit indezirabil, odată ce ne-am implicat într-un angajament pe termen lung, în care ajungem să împărtășim locuri, obiecte, experiențe și mai ales amintiri, desprinderile sunt ceva mai complicate.

Cum ar fi însă, dacă am putea primi vieți gata construite, cu relații și căsătorii deja dezvoltate și stabile pe care să le putem da la o parte cu un simplu gest, fără ca aparent cineva să aibă de suferit și fără să așteptăm zile și săptămâni pentru a ne recupera și a ne pregăti emoțional și mental pentru o nouă relație?

Lauren, protagonista romanului lui „Bărbații”, o femeie tânără căsătorită se trezește într-o zi tocmai cu un asemenea cadou neașteptat, deopotrivă anxiogen, dar și eliberator. Accidental, Lauren descoperă că deține un fel de pod magic în casă, un soi de zonă crepusculară care îi face pe parteneri să dispară într-un univers alternativ. Practic, odată ce soțul lui Lauren pătrunde în pod, viața protagonistei cu toată istoria ei relațională se schimbă și personajul feminin se trezește, fără efort, cu un alt partener cu o altă istorie. Cu alte cuvinte, după ce primul soț al lui Lauren urcă în podul bizar al reședinței, din același loc coboară apoi un alt soț cu o altă poveste.

Chiar dacă prima oară acest lucru se întâmplă accidental și Lauren este chiar speriată de primul străin neobișnuit de familiar cu ea care se pretinde a fi soțul ei și care apelează la repere de memorie pe care Lauren nu le împărtășește, protagonista lui Gramazio ajunge să stăpânească și să folosească această unealtă din plin. Desigur, la început i se pare puțin credibil ceea ce i se întâmplă și caută să înțeleagă mecanismul și rezultatele acestuia. În fond, soții nu mor, ci pur și simplu dispar într-un alt univers, iar în universul ei acești foști parteneri dezvoltă vieți paralele cu care ea nu are nicio legătură. Lauren trăiește pur și simplu vieți alternative, la un pod distanță, având la dispoziție un soi de ruletă umană în care mereu o recompensă mai mare ar putea fi la orizont.

Curioasă, uneori plictisită, alteori exasperată, Lauren apelează la podul magic la intervale tot mai scurte de timp: cu unii parteneri petrece câteva zile, cu alții minute sau secunde. De fiecare dată se întâlnește nu doar cu o altă persoană, dar și cu o altă istorie proprie de viață, cu un alt set de amintiri (astfel, provocarea constantă e să descopere nu doar detalii despre noul partener, ci și despre parcursul relației ei). Cu ce partener ar putea să se mulțumească? Cu cine să aleagă să petreacă mai mult timp? Unde să se oprească? Podul magic o face pe Lauren tot mai pretențioasă și o împinge să își judece relațiile pe criterii tot mai superficiale, dat fiind faptul că oricând își poate reinventa existența solicitându-le soților indezirabili să urce în podul misterios.

Ajungând să schimbe peste 100 de soți, Lauren se trezește într-o situație delicată atunci când unul dintre parteneri, anume Bohai dezvăluie că deține aceeași unealtă, doar că în varianta activă: Bohai își părăsește partenerele intrând într-un dulap și teleportându-se într-o altă viață. Ironic este faptul că Bohai și Lauren nu se îndrăgostesc unul de celălalt, ba chiar dezvoltă un soi de prietenie trans-universală, în care vorbesc despre dorințele legate de partenerul ideal, conștientizând că nu se potrivesc, dar împărtășind o complicitate care ar putea fi de ajutor în gestionarea situațiilor cu ceilalți parteneri de schimb. Alte complicații apar atunci când unul dintre partenerii lui Lauren alege să o părăsească fără să urce în pod (păstrându-se actual în universul curent), iar alt partener suferă un accident și refuză să mai urce în misterioasa trambulină temporo-spațială.

Ce va alege Lauren în cele din urmă? Cum va mai fi posibil un parteneriat pe termen lung, când viețile la cheie devin o chestiune la fel de accesibilă cu shoppingul și returul de haine online (dacă ți se potrivește, OK, dacă nu, oricând o poți schimba fără consecințe)? Ce mai contează într-o relație când angajamentul nu mai consumă timp și resurse?

Într-o ficțiune speculativă comico-dramatică, condimentată cu note de realism-magic accesibil, în stilul romanelor lui Banana Yoshimoto sau Toshikazu Kawaguchi, extrem de îndrăgite de public, Holly Gramazio ridică întrebări consistente despre posibilitatea relațiilor contemporane, într-un context care elimină tot mai mult din constrângerile clasice ce dădeau trăinice relațiilor parteneriale și relaxează, la antipod, posibilitățile de alegere spre infinit.

Articol realizat de Sever Gulea pentru libris.ro.

„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.”

Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.