Istoria de
lângă noi
(Gligor Hașa,
Hațeg, adevărata Samisegetusa, 205
pagini,
Deva: Editura
„Gligor Hașa”, 2017*)
Gligor Hașa revine la ideea sa
anterioară privitor la enigma cetății Sarmisegetusa de lângă
localitatea Hațeg, afirmând cu tărie că adevărata capitală
politico-administrativă a Daciei a fost lângă Hațeg. Cartea
publicată Hațeg, adevărata Sarmisegetusa, Deva: Editura
„Gligor Hașa”, 2017 este o reeditarea actualizată a primei ediții
publicate în anul 2009. Noutatea mesajului,
însă, se păstrează intactă.
O ipoteză interesantă și
incitantă, o carte provocatoare apărută sub impulsul unor
descoperiri de primă mână. Cartea se doreşte a fi una a curajului
de a vedea altfel istoria şi are un scop nobil şi neliniştitor
pentru români: Sarmizegetusa Regia, capitala Daciei, a dacilor
liberi, a fost la Subcetate-Haţeg şi nu în Munţii Orăştiei –
Şurianu, aşa cum s-a încetăţenit ideea în
istoria ultimilor decenii. O altă locaţie, un alt loc acolo unde
poezia pământului atrage tainele. Autorul se opune dogmelor şi
aduce argumente, pornind de la o idee susţinută de Constantin
Zagoriţ, fost colonel în armata română, în specialitatea
topografie militară, despre locația fostei capitale.
Colonelul a fost o persoană care a avut ochi să vadă măreţia
locului, la Haţeg. Ideea cărţii se opune tezelor susţinute de
Constantin Daicoviciu, cunoscut cercetător, cu o poziţie solidă în
lumea istoricilor, o personalitate care a dominat perioada de
început a socialismului – comunism în România, dar şi demnitar al
statului român în aceeaşi perioadă.
Pentru prima dată aceste
informații au fost prezentate de scriitorul Radu Igna în cartea sa
Vocația culturală a Hațegului, carte apărută tot la Deva,
Editura „Gligor Hașa”, 2009, la paginile 86-95. Ulterior, ideea a
fost preluată, dezvoltată și lansată de Gligor Hașa în cartea sa
din anul 2009, tot atunci cartea colonelului Zagoriț a trecut din
biblioteca lui Radu Igna în biblioteca lui Gligor Hașa pentru
documentare aprofundată și pentru coagularea ideilor istorice
pertinente și pentru lansarea ipotezelor în sfera istoriei trăite.
Hașa este un împătimit de istorie și un înflăcărat om al vremurilor
complicate.
Reținem: Cartea din anul 2017
are mai multe paliere, autorul ține să mulțumească sponsorilor
generoși, apoi inserează un moto pertinent din Ioan-Aurel Pop și
Ioan Bolovan din Istoria Transilvaniei, cităm: „Provincia
imperială Dacia avea capitala în noul oraș Ulpia Traiana
Sarmizegetusa, întemeiată de Traian într-o depresiune din sudul
Transilvaniei, la câțiva zeci de kilometri de vechea capitală a lui
Decebal” (p. 5). Argumentele istoricilor vin să trezească
imaginația cititorului și interesul celor care iubesc istoria până
la ultima consecință.
Urmează o prefață semnată de
Vladimir Brilinsky, acesta subliniază o idee care a străbătut
vremurile și viața culturală a românilor - Curajul de a te
împotrivi istoriei. Brilinsky îl consideră pe Hașa un rebel, un
bătăios, un om care scutură dogmele pentru a ajunge la miezul
adevărului. Cităm: „Marele merit al acestei cărți rămâne însă acela
de a fi adus în discuție o locație pe nedrept văduvită de
cercetările arheologice de anvergură, o locație care studiată
pluridisciplinar în registrul performanțelor tehnologice ale
secolului al XXI-lea ar putea furniza surprize dintre cele mai
mari, cine știe, poate atât de mari încât să adeverească
presupunerile lui Gligor Hașa” (p. 9).
Autorul are și el un cuvânt de
spus despre cartea sa în paginile următoare, Gligor Hașa
recunoscând că aceasta provoacă doctrina istorică și că se așteaptă
să stârnească polemici dure legate de ipotezele propuse. Din
păcate, autorul omite să-l citeze pe Radu Igna în notele de început
deși face trimiteri la oamenii locului care au semnalat
presupunerile legate de Sarmizegetusa din imediata apropriere a
Hațegului, precum Ioan Florescu din Subcetate-Hațeg, învățător
pasionat de istorie, Octavian Floca, angajat al Muzeului de Istorie
din Deva, Constantin Daicoviciu, istoric eminent, precum și de
Școala de Istorie din Cluj-Napoca.
Carte este complexă. Autorul
analizează faptele, ipotezele, ne invită pe teren, analizează vechi
monede bătute în acele vremuri, legendele locului, comorile din
Valea Streiului, minele de aur din Dacia, arta prelucrării
metalelor, comorile regilor daci. Cu alte cuvinte, analiza istorică
se întinde asupra vieții dacilor liberi și asupra modului de trai
pe aceste meleaguri din Țara Hațegului. Gligor Hașa nu omite
falsele ipoteze, conjuncturile complicate din istoria noastră,
arată concluzii premergătoare, de etapă, pledoariile în favoarea
dacilor, întrebări despre modul de conducere al fostei societăți
antice. Aruncă pe piața istoriei idei curajoase despre fenomenul
„Noua Troie”, la limita dintre adevărul istoric și marketingul
domeniului.
Cartea se susține și prin
anexele sale: planșele, fotografiile, hărțile și fotografii de pe
Columna lui Traian. Meritoriu, Hașa atașează și o copie a cărții
lui Constantin Zagoriț din anul 1937( paginile 171-192), cititorul
putând să lectureze, în original, ipotezele legate de locul
adevărat al capitalei Daciei, definită ca una
politico-administrativă.
Ținem să precizăm că faptele
susțin ideile: Colonelul topograf Constantin Zagoriţ a făcut
cercetări în zona Haţeg din necesităţi militare în anii 1920 -1937,
iar în urma cercetărilor și-a scris cartea, nu voluminoasă,
dar documentată, intitulată
SARMIZEGETUSA. Ideea colonelului român se întemeiază pe
argumente militare, geografice, topografice, fortificaţiuni găsite
pe teren și bun simț. Cartea a fost editată în anul 1937 şi a fost
găsită întâmplător de Gligor Haşa la un cărturar din Haţeg, la
scriitorul Radu Igna, așa cum am arătat mai sus, un om pasionat de
miracolele locului. Se pare că au existat oameni de-a lungul
timpului care au adunat informaţii reale, în sensul că
Sarmizegetusa Regia a fost la Haţeg, o flacără care a luminat
minţile multor români care doreau şi doresc să aibă o atitudine
corectă în ţara lor, cu riscurile necesare, dar curajos
asumate.
De reţinut că scriitorul Gligor
Haşa a fost permanent preocupat de istoria Daciei şi a dacilor şi a
scris nenumărate cărţi despre acele vremuri ciudate, cu bărbaţi
curajoşi şi demni.
Cu alte cuvinte, Gligor Haşa are
o nebunie frumoasă, o atitudine plină de forţă şi eroism,
luptându-se cu un anumit curs al istoriei, cu Școala de Istorici de
la Cluj-Napoca, cu un întreg sistem care a generat doctorate, a
făcut valuri în Academie, a atras fonduri considerabile şi a dat
direcţia în istoria de ieri și de azi a
românilor.
De menţionat că Haşa nu neagă
abrupt că în munţii de lângă Orăştie s-ar află capitala spirituală
a dacilor, dar există o deosebire între capitala spirituală şi
capitala politico – administrativă. Acesta este punctul de torsiune
în istoria locului. Capitala din urmă a fost menită să dea sens
lumii Daciei din punct de vedere pragmatic, de conducere fermă a
poporului şi de apărare împotriva cuceritorului venit Imperiu Roman
dar şi de apărare împotriva popoarelor migratoare, în vremuri
barbare.
Cartea
Hațeg, adevărata Sarmisegetusa se citeşte cu interes pentru
că tema este captivantă şi pentru că și scriitorul are ştiinţa de a
provoca cititorul şi mediul academic. Argumentele sale sunt ale
unui cunoscător, sunt pertinente şi practice. Gligor Haşa
recunoaşte că Munţii Orăştiei reprezintă Tibetul Sacru al
dacilor, dar e o deosebire care trebuie avută în considerare, la
Grădiştea de Munte nu încăpeau prea mulţi soldaţi, zona cetății era
limitată, acolo se aflau și se află altarele de cult,
calendarele dacilor şi alte vestigii
interesante, dar care, în viziunea autorului, nu constituie
argumente pentru ca acolo să fie și capitala
politico-administrativă a
dacilor.
Sunt câteva argumente prin care
Constantin Zagoriţ şi Gligor Haşa susţin că la Haţeg a fost
adevărata capitală politico – administrativă a
Daciei:
-
Sarmizegetusa de la Subcetate – Haţeg are o poziţie
intermediară între cetăţuile din munţii Orăştiei şi Sarmizegetusa
Ulpia Traiana.
-
La Haţeg se adună marile drumuri de acces dinspre Târgu Jiu,
Mureş şi Banat, ca într-un triunghi miraculos al curgerii dacilor
spre centru.
-
Aici se vede clar funcţia strategică a întregii
regiuni.
-
Sunt trei izvoare care nu seacă şi permit viaţa în condiţii
vitrege.
-
Pe harta lui Ptolemeu din secolul al II-lea apare localizată
Zarnizegetuza Basileion (Sarmizegetusa Regală) exact pe
coordonatele geografice ale Haţegului, cetatea din Munţii Orăştiei
este mai depărtată cu vreo 60 km faţă de localizarea făcută în
vechime.
-
Aici s-a descoperit tezaurul dacilor, în albia Streiului, se
pare, existând documente în acest sens.
-
Sunt certificate descoperiri arheologice importante în
zonă.
-
Sunt mai multe planşe care aduc argumente de natură
topografică pentru localizarea adevăratei capitale a dacilor
la Haţeg.
-
De ce numele atât de straniu a satului de lângă Haţeg,
Subcetate ?
Desigur că sunt şi alte
argumente, dar cartea va trebui citită şi înţeleasă, cu toată
opoziţia conservatoare care persistă în lumea
academică.
Argumentele forte ale autorilor
sunt cele de ordin practic, atât colonelul Zagoriţ cât şi Gligor
Haşa au păşit pe meleagurile din Tara Haţegului şi au simţit locul,
oamenii, miracolul care pluteşte permanent în aerul tărâmului. În
pământul vechii Dacii porcii mistreţi mai descoperă monedele de aur
din vechime, râmând brazda pădurii martor. Demersul lor este unul
care se face prin efort şi resurse personale pentru că sunt
mânaţi de ceva mai înalt în această căutare de
suflet.
Această nebunie frumoasă poate
determina autorităţile locului să declanşeze o cercetare mai
amănunţită în zona Haţeg–Subcetate și pentru a pipăi istoria la
faţa locului. Opoziţia mediului istoric va fi puternică, dar
cercetarea se impune pentru că sunt argumente şi, la final, poate
genera surprize. Hațegul este un loc de legendă și vestigiile
știute și neștiute pot genera noi situații și noi concluzii de
specialitate.
Un curcubeu leagă Haţegului de
restul lumii şi, de reţinut, în vremurile Celui de al Doilea Război
Mondial, a existat o tentativă de mutare a capitalei României
moderne la Haţeg. Oare de ce s-a luat această decizie în situații
de limită? O întrebare care se impune sub
arcadele istoriei.
Textul lui Gligor Haşa este unul
intens, autorul pare a nu fi avut răbdare, uneori repetă şi insistă
pe anumite idei şi argumente, fraza este frustă și demnă, transmite
un mesaj de forţă şi patriotism implicit, pe linia cărturarilor
români Nicolae Densuşianu, Octavian Floca, Timotei Urşu şi
alţii.
Studiul conține câteva
informații legate de Gligor Hașa, scriitor născut la 2 ianuarie
1938 în satul Tău, comuna Roșia de Secaș, Județul Alba, din care
descoperim pasiunea sa constantă pentru istoria românilor
reflectată în cărțile de istorie, în romanele sale cu iz istoric,
în activitatea de profesor și prin prezența constantă în viața
culturală a județului Hunedoara și în țară. A publicat în revistele
de specialitate, în cele literare și a lăsat scrieri despre
identitatea românilor.
Constantin Zagoriț scria în
cartea sa: „Pentru a prezenta cât mai clar și mai convingător
motivele care m-au făcut să cred că Sarmizegetusa s-a găsit așezată
pe masivul triunghiular deluros de la răsărit și din imediata
apropiere a orașului Hațeg – am găsit cu cale să arată poziția
locului, precum și așezarea strategică și tactică a acestei cetăți
prin mai multe hărți; și de aceea am anexat lucrării de față 4
hărți de diferite scări și cuprinzând din ce în ce mai multe
detalii. De altfel, arătarea pe o hartă, chiar și rudimentar
executată, este oricând mai preferabilă unei descrieri textuale”
(p. 174 – n.n. – grafia textului este
actualizată).
Pragmatismul și rigoarea aduc
argumente pentru a accepta că istoria este o narațiune care merită
parcursă cu pasiune.
Constantin
Stancu
Iulie 2017
*Grafia localității
Sarmizegetusa/ Sarmisegetusa am păstrat-o așa cum a fost ea
utilizată de fiecare autor în parte și de felul cum apare în
cărțile abordate în prezentele note.
