Incep sa cred ca septembrie e cea mai frumoasa luna din an. Vine cu o blandete a soarelui, cu o lumina aurie care cade dimineata pe asternuturile calde, curate si albe, se strecoara miraculos si persuasiv pana si in mirosul cafelei. Nu te agita si nici nu te ameteste, asa cum face aprilie, a doua cea mai frumoasa luna din an, ci ti se aseaza ca un balsam vindecator in inima. Uneori, cand incepe toamna, simti un leganat sau poate e doar o boare care trece peste capul tau si deasupra viilor. Un cantec de leagan, ca sa iti ostoiasca trecerea spre toamna adevarata, septembrie e un fel de vara tarzie si dulce. Octombrie ar fi, tot in dulcea mea viziune, a treia cea mai frumoasa luna din an, frunzele galbene si rosii sunt orbitoare, fie ca te plimbi pe soare, fie ca te plimbi pe ploaie, singur sau alaturi de cineva drag. Inca nu e rece afara, iti spui ca inca e bine, si ca nu ai, deocamdata, de ce sa te plangi. In noiembrie, chiar pe vremea asta, cand deja se scot din cuptor pri...