Vestea conform căreia zilnic pe platformele de streaming din
întreaga lume se urcă nu mai puțin de 100.000 de trackuri noi a
reușit să provoace pe bună dreptate valuri cât se poate de ample.
Dincolo de noutăți suntem bombardați și de o serie de „reissues“,
„remaster“-uri, „live“-uri și compilații, multe dintre acestea
făcând parte din serialul „show me your money“. În Oceanul ăsta de
„lost and found“ din când în când însă mai ai supriza să dai și
peste chestii remarcabile, cum este și acest Branko Mataja - Over
Fields And Mountains.
Branko s-a născut în 1923 undeva în Croația și după o serie de
aventuri și joburi diverse a ajuns să se stabilească într-o
suburbie din Los Angeles prin 1964 cîștigîndu-și existența din
atelierul său de reparat chitări în care a experimentat diverse
chestii. După moartea sa, care a avut loc în 2000, un colecționar
de discuri din S.U.A. a cumpărat unul din cele două albume ale sale
„Traditional and Folk Songs of Yugoslavia“ (apărut se spune…. prin
1973) cu șapte dolari dintr-un magazin…și a rămas înmărmurit.
Povestea mai spune că cel de-al doilea disc al lui Branko Mataja a
apărut undeva în anii 80 și a fost oferit ca și cadou doar celora
care îi vizitau magazinul. Pe scurt, în 2022 casa de discuri
americană Numero Uno a reușit să scoată în sfârșit așa cum se
cuvine piesele artistului care nu s-a mai întors niciodată acasă în
timpul vieții…
Discul ăsta a reușit să stârnească un viu interes și-n rândul
melomanilor care nu-s neapărat cuceriți de muzica balcanică din
zona noastră geografică. Folkul ăsta cântat într-un anume fel de
artistul a cărui poveste e cât se poate de mișto este remarcabil
datorită tonurilor de chitară care zboară în jurul difuzoarelor de
parcă ar fi cântate în camera în care se face audiția. În plus, din
loc în loc ai parte de arome misterioase, iar atmosfera de reverie
este amplificată și de faptul că majoritatea pieselor par a fi fără
nicio urmă de percuție.
Melodiile creează un ambient care te propulsează într-o altă
dimenisune, iar printre eventualele influențe care se fac remarcate
de către urechile cu discernământ ar fi niscaiva surf music sau
chiar și bucățele de experimente sonore din categoria celora pe
care le făcea odinioară Holger Czukay în celebra formație Can.Per
ansamblu piesele sunt de o frumusețe sublimă și înfricoșătoare și
conțin arome ambientale de blues american și mici tușe spre
acorduri indiene și arabe. Desigur, multe dintre piese sunt
cunoscute celor familiarizați cu piesele vechi din spațiul sârbesc,
una dintre acestea fiind Tamo daleko, un cântec popular care a fost
compus pe insula grecească Corfu, în 1916, pentru a comemora
retragerea Armatei sârbe prin Albania în timpul Primului Război
Mondial și care simbolizează speranța. Pe scurt,muzica lui Branko
sună ca un amestec de sunete de pe coasta Mării Adriatice cu
străzile Belgradului și soarele american din Los Angeles cu mici
picături de krautrock. Dincolo de povești, albumul ăsta e unul din
cele mai interesante reissues ale acestui an, deci e clar ce aveți
de făcut.
