Sfârşit de veac în
ninsoare
Albul zăpezii ar putea însemna o
simplă naştere,
te întorci cu faţa spre timp, de
parcă ar ninge cu timp,
vine o vreme de sfârşit de
an,
de sfârşit de veac sau chiar de zi,
un sfârşit al sfârşitului…
După felul de a fi a oamenilor
timpul se măsoară cu veacul,
după starea Celui Preaînalt
vremurile se măsoară
cu vieţile noastre, sau cu un
singur cuvânt …
Învăluit în lumină ca floarea în
mireasma ei,
pe un drum care începe şi se
termină într-un alt secol,
vine spre tine prietenul cel
apropiat, fratele tău,
cu picioare de foc peste zăpada
neatinsă…
C Stancu
(Fragment din cartea Pomul cu
scribi)
