Unii din cunoscuţii mei ştiu că, o bucată bună de timp, am încercat să finalizez o povestire SF numită Carbon. Începând de ieri, textul este publicat pe pagina Gazetei SF, unde domnul Alexandru Lamba şi doamna Teodora Matei, după ce au citit-o şi puricat-o, mi-au făcut onoarea să o accepte :). Vă las aici un fragmenţel întru deschiderea apetitului, cu recomandarea să mergeţi pe pagina dumnealor şi să citiţi şi celelalte articole – au o mulţime de lucruri interesante, ce merită atenţia oricărui cititor, dar mai ales a celor pasionaţi de acest gen. Şi nu doar în numărul lunii martie, ci şi în cele din urmă :). Parol d’honeur!

“[…] Rhessus era o planetă cu doi sori. Până aici nimic prea neobişnuit. Dar Rhessus executa o orbită amplă în forma cifrei opt, nenatural de precisă, între cei doi sori, şi aici începea toată distracţia. Conform fizicii standard învăţate la Academie, ceea ce se întâmpla în sistemul ăsta n-avea nicio logică, indiferent că te gândeai la puncte Lagrange sau la alte reguli şi legi. Şi nu atât orbita propriu-zisă fusese lucrul ce îi lăsase multă vreme perplecşi pe cercetători, ci stabilitatea incredibilă a acestui ansamblu, începând cu distanţele şi dimensiunile fizice ale sorilor şi ale planetei şi terminând cu structura chimică a mediului înconjurător, permiţând existenţa acestei planete unde aproape jumătate din timp era ziuă continuă oriunde te-ai fi aflat. Fizic, sistemul ăsta nu avea cum să existe. Era imposibil. Şi totuşi exista, iar oamenii se apucaseră să îl disece în speranţa descoperirii „rotiţelor” ce îl făceau să funcţioneze. […]”

Continuarea aici: http://fanzin.clubsf.ro/carbon/. Enjoy!