Acest articol va contine, in premiera pentru mine, comentarii despre doua titluri. Asta deoarece, unul dintre ele constituie de asemenea o premiera personala: este o carte pe care nu am terminat-o sau, mai bine zis, am inceput-o si am sarit, dupa vreo suta de pagini, direct la final. Trebuia sa se intample odata si-odata, in atatia ani de citit. Si nu pentru ca n-ar fi bine scrisa…

Asadar, Alb letal de Robert Galbraith este o carte politista, un roman din seria Cormoran Strike, aparuta la Editura Trei. Bestseller international, carevasazica!

Robert Galbraith este pseudonimul lui J.K.Rolling, autoarea lui Harry Potter si cred ca asta m-a pacalit sa o cumpar. Aveam in minte imaginea aventurilor din seria Harry Potter si am crezut ca o carte politista va fi la fel de palpitanta. Ei bine, am luat plasa, cum s-ar zice. Scrisa bine, dar anosta in draci. Dupa cateva zile, in care m-am chinuit teribil sa duc la capat prima suta de pagini din cele 800!, am hotarat ca pot face ceva mai util cu timpul meu si am citit finalul. La fel de anost ca inceputul, zau asa! Plictiseala mea s-a infiripat in momentul in care am vazut ca intra ceva santaj politic in discutie, nu suport subiectele cu iz politic. Dar, repet, asta nu inseamna ca nu este o carte “citibila” sau ca subiectul nu va poate atrage. Numai ca 800 de pagini de batut apa in piua au fost prea mult pentru starea mea de spirit de la ora actuala.

Al doilea titlu de astazi este Femeia de la fereastra de A.J. Finn. Roman de debut in 2018, pentru acest scriitor, a aparut la noi la Editura Litera. 540 de pagini cu font mai mare. O spun pentru ca unii n-au rabdare sa citeasca volume mai dolofane, vor deznodamantul mai iute. Oricum, de data asta n-am mai abandonat lectura, ba chiar am avut un usor sentiment de nerabdare sa tin cartea in mana in fiecare zi si sa avansez in miezul povestii. Mi-ar trebui un soi de barometru pentru acest sentiment, mi-as putea evalua mai bine satisfactia data de o anumita lectura. I-as da un 7 acestei carti, e totusi o carte de debut, asa ca e chiar bine.

Povestea se invarte in jurul unei doamne care sufera de agorafobie in urma unor evenimente dramatice din viata sa. Daca veti cauta aceasta afectiune pe net, veti vedea ca persoanele bolnave se tem teribil sa iasa din casa, se tem la modul patologic, au nevoie de tratament specializat, iar orice incercare de a-si parasi caminul devine o aventura cu consecinte din cele mai teribile, fizice si psihice. Subiectul are laturi intunecate, putin paranormale, stilul amintind de thrillerele lui Hitchcock, rasturnari de situatie pe final si o eroina, Anna Fox, captiva a bolii, dar si a amintirilor sale traumatizante, care ii conduc viata in continuare.

Anna Fox este ea insasi psihoterapeut specializat pe copii, asa ca are tendinta sa se autoanalizeze. Casa ii este refugiu, dar si inchisoare si se dovedeste ca poate fi amenintatoare, atunci cand lucrurile iau o turnura periculoasa pentru eroina. Devenita martora fara voie pentru o intamplare din vecini, desconsiderata de politie, care vede in ea un personaj cu tulburari psihice profunde, dependenta de alcool si pilule de tot soiul, Anna va trebui sa lupte pentru a-si dovedi dreptatea si pentru a face dreptate unei victime. E o poveste frumos construita, ce anunta un scriitor cu posibilitati mari de a deveni un autor de thrillere de succes. Daca isi mai rotunjeste un pic scriitura, ca sa zic asa, umbland la metafore si imagini, la suspans, daca mai baga ceva frica in oasele cititorului, va fi demential. Pentru cine gusta stilul, bineinteles.

Va recomand cartea cu multa caldura, dar, mai ales, va recomand sa urmariti cartile ce vor veni din partea lui lui A.J.Finn, va fi interesant de vazut cum va evolua stilul acestui autor atat de promitator.