casa d bilete a istoriei

m-am udat la picioare prin iarbă
desculț plimba roua dintr-o parte în alta
pașii mă poartă k pe-o valiză cu vreascuri
mă opresc în dreptul îngerului
și bat la aripa lui deschisă
geam luminos al casei d bilete

el stă d vorbă cu celălalt – mă ignoră
eu bat fără încetare
lumea începe să măsoare timpul
după bătăile mele
aripa lui deschisă k o tabelă de marcaj
arată scorul spre tunelul d piatră
al unei grote

grădinarul ceartă o femeie
niște pescari își schimbă meseria
piatra rotundă se orizontalizează
din popor în popor până la mine
mi-aș lua bilet dar îngerul mă ignoră
aripa lui întinsă arată
într-o singură direcție