m-am udat la picioare prin iarbă desculț plimba roua dintr-o parte în alta pașii mă poartă k pe-o valiză cu vreascuri mă opresc în dreptul îngerului și bat la aripa lui deschisă geam luminos al casei d bilete

el stă d vorbă cu celălalt – mă ignoră eu bat fără încetarelumea începe să măsoare timpul după bătăile melearipa lui deschisă k o tabelă de marcaj arată scorul spre tunelul d piatră al unei grote

grădinarul ceartă o femeie niște pescari își schimbă meseria piatra rotundă se orizontalizează din popor în popor până la mine mi-aș lua bilet dar îngerul mă ignorăaripa lui întinsă arată într-o singură direcție