Sus, pe gardul dinspre vie, O găină cenuşie Şi-un cocoş împintenat
S-au suit şi stau la sfat: - Ia te uită, mă rog ţie, Cât de sus
ne-am înălţat!... Şi deodată, cu glas mare, Începură amândoi, Să
cotcodăcească-n soare: - Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!...
Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!... Dar de sus, din corcoduş,
Pitulându-se-ntre foi, Mititel şi jucăuş, Le-a răspuns un piţigoi:
- Câţi-ca-voi! Câţi-ca-voi!.