Sus, pe gardul dinspre vie, O găină cenuşie Şi-un cocoş împintenat S-au suit şi stau la sfat: - Ia te uită, mă rog ţie, Cât de sus ne-am înălţat!... Şi deodată, cu glas mare, Începură amândoi, Să cotcodăcească-n soare: - Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!... Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!... Dar de sus, din corcoduş, Pitulându-se-ntre foi, Mititel şi jucăuş, Le-a răspuns un piţigoi: - Câţi-ca-voi! Câţi-ca-voi!.