Exista un cuvant care ma urmareste de ceva vreme: inspiratie. Dar nu ma refer la inspiratia creatoare, ci la inspiratia oferita de oameni remarcabili. E cumva si o stare asociata acestui cuvant. Cuprinde: exaltare, dorinta de a ma trezi in fiecare dimineata pentru noi activitati, fericire pura, sete de viata. In mod special, ma refer la inspiratia pe care o primesc in rolul meu de parinte. Cred ca nu exista realizare mai mare pentru un parinte decat aceea de a fi, macar ocazional, o sursa de inspiratie pentru propriii copii.

Pentru mine, realizarea suprema suna precum o discutie intre mine si copii:

Mama, mi-ar placea foarte mult sa imi cresti copiii, pentru ca imi place cum m-ai crescut pe mine. Mi-ar placea sa ai cu nepotii tai aceeasi relatie speciala pe care o am cu tine. Insa, in acelasi timp nu as dori sa imi priveze copiii de pa...