câteodată viața pare prea mult pentru mine dar ce alternativă să am ? prea mult pare moartea și ea – și-atunci mă fac moale precum geamul ferestrei ce lasă lumină să treacă..

așișderea cuprului din plasticul firelor mă cutremură curentul ce trece ce se duce spre oaza de lumină a becului ce-i cale unei alte căi spre altă cale ce-i mereu mijloc și niciodată capăt finalitate – scop altor scopuri

când viața pare prea mult pentru mine uit să-mi amintesc că sunt un pod de trecere între doo maluri iar viața nu-i apa ce gâlgâie sub el nici zgomotul pașilor deasupra ci planul aventuros de mai demult cărarea cântecului zilelor ce-și dau brânci una alteia