câteodată viața pare prea mult pentru mine
dar ce alternativă să am ? prea mult pare
moartea și ea – și-atunci mă fac moale
precum geamul ferestrei ce lasă lumină
să treacă..

așișderea cuprului din plasticul firelor
mă cutremură curentul ce trece
ce se duce spre oaza de lumină
a becului
ce-i cale unei alte căi spre altă cale
ce-i mereu mijloc și niciodată capăt
finalitate – scop altor scopuri

când viața pare prea mult pentru mine
uit să-mi amintesc că sunt un pod de trecere
între doo maluri iar viața nu-i apa ce
gâlgâie sub el
nici zgomotul pașilor deasupra ci
planul aventuros de mai demult
cărarea cântecului zilelor
ce-și dau brânci una alteia