Cu toții au fost tineri și dornici de reușită. Unii își câștigau pâinea din scris, alții făcând lucruri diferite, străine colilor și penițelor. În comunism, aerul de gală nu prea exista, dar existau asemănări reale între un om de rând și un scriitor. Pe stradă, la cozile de la alimentare sau în cinematografe, era foarte probabil ca lângă oameni muncitori, să se așeze și un adept al literaturii. Stilul vestimentar vechi, emanând același miros de parfum comun, făcea ca una dintre întâmplările de mai sus să se petreacă des. Așadar, astăzi am ales să vorbim despre modul cum se îmbrăcau scriitorii în „Epoca de Aur a țării”.

Ștefan Agopian

Ca și astăzi, a rămas fidel cămășilor. Fie...