Născut în urmă cu o sută de ani, Stanisław Lem, umanistul amar, futurolog, scriitor, poet și geniu general, este una dintre cele mai mari figuri din science fiction-ul european. Cel puțin este probabil ca marele eveniment să se fi întâmplat pe 12 septembrie 1921, dar ar putea fi și pe 13: părinții micului Stanisław ar fi păcălit cu date, pentru că ar fi considerat că este un rău augur dacă copilul ar trebui să sărbătorească a treisprezecea zi ca aniversare. Trucul nu a reusit : familia a locuit în Lemberg, iar Lem a rămas acolo în timpul ocupației sovietice și germane a orașului (și în copilărie îi plăcea să-și strice jucăriile, așa că a facut pipi într-o cutie de muzică frumos sculptată, noaptea, tocmai pentru a ruina - de aceea s-a autointitulat un mic monstru în autobiografia sa).

Lemberg (Lvov) s-a alăturat Uniunii Sovietice în 1939, iar când sovieticii au părăsit orașul, prizonierii politici aflați în închisorile Comisariatului pentru Afaceri Interne al Poporului au fost executați. După ce în câteva zile au fost uciși 2.600 de oameni, orașul a căzut pe mâna germanilor, care au zvonit că evreii sunt responsabili pentru masacru. Lem era de origine evreiască și abia a înotat în viață în pogromul de la Lemberg: mai întâi a trebuit să curețe cadavrele din închisoarea Brygidki și apoi au vrut să-l împuște , dar a putut scăpa de apariția neașteptată a unui echipaj de film german. Potrivit cercetătorului autorului, Agnieszka Gajewska, Lem s-a dus apoi la ghetoul Lvov, de unde a scăpat ulterior cu hârtii false. Restul familiei s-a ascuns în jurul orașului, dar mai multe mătuși și unchi ai scriitorului au căzut și ele victime masacrului. La sfârșitul războiului, mai mulți membri ai familiei lui Lem au încercat să se întoarcă acasă la Kielce, unde mai multe persoane și-au pierdut viața în pogromul din 1946.

Potrivit lui Gajewska, toate acestea au lăsat o amprentă asupra operelor scriitorului, deși într-un mod indirect: el însuși nu a vorbit prea multe despre iudaismul său și, de fapt, nu a știut mult timp că este de origine evreiască. Potrivit istoricului literar, pe de o parte, acest lucru nu este adevărat, deoarece familia a participat la viața comunității evreiești din Lemberg, iar Lem însuși a primit note excelente în teologie. Potrivit lui Gajewska, deși scriitorului nu i-a plăcut să comenteze vremurile din timpul războiului, mai multe cărți ale experienței din acea vreme au fost lăsate în urmă. Nu este un indiciu foarte spectaculos, pentru că nici măcar nu menționează lucrul din cartea sa de autobiografie despre copilăria sa din Orasul Superior.

După război, Lem s-a mutat cu părinții săi la Cracovia și a absolvit facultatea de medicină acolo în 1946 - sau pur și simplu a ieșit, dar nu a terminat, nu a renunțat pentru că se temea să fie târât într-un medic militar. În schimb, s-a stabilit într-un institut de cercetare, a scris primul său roman și a scris și poezii și nuvele. Cu toate acestea, după un timp s-a săturat de munca institutului de cercetare, pentru că acolo a trebuit să urmeze doctrinele lui Trofim Genyiszovich Liszenko, infamul pseudo-om de știință. Lischenko, eroul operei socialiste, s-a confruntat cu disprețul față de știința occidentală, genetica, printre altele, și milioane au murit de foame din cauza propriei sale căi separate a ideilor agricole. Lem a lucrat la institutul de cercetare până în 1950, prima sa sci-fi a apărut în 1946 . În 1948, a scris și primul său roman, în afara genului de ficțiune științifică, Spitalul Schimbării la Față a lui Hristos, în care se întorc siturile tinerilor din Liov, dar acest lucru nu a fost permis de cenzură. Potrivit lui Gajewska, acest roman se hrănește cel mai identificabil cu evenimentele din cel de-al doilea război mondial și cu locațiile tinereții lui Lem.

Cărți de stimulare

Lem a devenit destul de popular în Polonia relativ repede, dar operele sale au început să fie traduse: în Ungaria, World Literary Information a raportat în 1956 că povestirile mai scurte au apărut în maghiară de la scriitor, iar în 1957 romanul ``Astronauții `` a fost lăudat. Această din urmă lucrare scrie direct despre carte că „literatura noastră pentru tineret, care, în afară de romanele fantastice ale lui Verne, era practic lipsită de science-fiction, a primit o carte interesantă a scriitorului polonez Stanislaw Lem, foarte utilă pentru extinderea cunoștințelor sale și stimularea cercetării. " Scriitorul a declarat mai târziu că lucrările sale timpurii ar putea fi clasificate în cea mai mare parte ca realism socialist, așa că nu era prea mândru de ele: nici nu voia să fie realist, nici socialist în special.

Am trimis un om în spațiu, dar hârtia igienică nu este

Lem nu a fost în general politizat, a fost, de asemenea, precaut în declarațiile sale, deși a fost cunoscut ca un critic sângeros care i-a certat fără milă pe autorii SF din declinul Occidentului. Contrar unor autori optimisti, nu credea că progresul tehnologic va rezolva toate problemele umanității . Potrivit filosofului polonez Leszek Koczanowicz, scriitorul, în urma experienței celui de-al doilea război mondial, a avut grijă să nu formuleze idei generale despre natura și moralitatea umană. Faptul că sovieticii au reușit să trimită omul în spațiu, dar nu au reușit să rezolve să aibă hârtie igienică în magazin, l-a convins că progresul tehnic nu merge întotdeauna mână în mână cu prosperitatea.

Lem a scris ``Astronauții`` la comandă , într-un timp record, tocmai pentru că puțini autori sci-fi polonezi erau cunoscuți la acea vreme, i. Reprezentantul editorului, Jerzy Panski, l-a întâlnit pe Lem în stațiunea Asociației Scriitorilor Polonezi din Zakopane în 1950 .Panski i-a spus cât de puțini oameni se ocupă de genul Sci-fi din țară, l-a întrebat pe scriitor dacă ar putea scrie ceva de genul acesta. Știa sa scrie dar nu știa cine este Panski, așa că a fost surprins când a primit un contract de comision pentru un roman SF. Nici nu știa despre ce poate scrie, dar a scris în titlul ``Astronauții`` și apoi a scris cartea în sine.

Spațiu și timp

Acesta a fost urmat de mai multe SF-uri clasice și apoi a schimbat perspectiva lui Lem, poate chiar genul. În anii 1960 și 1970, a fost unul dintre cei mai citiți autori de science fiction din lume: 45 de milioane de exemplare ale cărților sale s-au vândut în toată lumea,

„Spațiul este, la urma urmei, solid și făcut dintr-un bloc, lipsit de capcane . Timpul, pe de altă parte, este un element ostil, care pune viața în pericol, aș spune, contrar naturii umane. La început, am avut mari dificultăți cu concepte precum mâine sau ieri. Mărturisesc - nu am mai spus nimănui despre asta - că le-am pus pe amândouă în spațiu pentru o perioadă foarte lungă de timp. ”- a spus Lem

Aici a început calvarul metafizic al lui Lem, care a durat mult timp și, la un moment dat, a dominat complet scrierile sale (a publicat din ce în ce mai multe eseuri din anii 1970, inclusiv semi-eseuri ironice, recenzii ale lucrărilor nenăscute și altele asemenea). Jocul din copilăriea devenit o realitate sau cel puțin o realitate literară. în Lem nici realitatea nu este reală, dar același lucru se poate spune despre câțiva autori excelenți, Ray Bradbury sau Philip K. Dick. Lem a prezentat mai multe teorii care au fost atribuite ulterior altora: filosofului Nick Bostrom i-a venit în 2002 ideea că realitatea este doar o simulare pe computer, Lem încă din 1960.

Ghicitorul

Dick chiar a intrat într-un conflict personal cu Lem: conform prezentului, amândoi erau foarte interesați de metafizică, în special de problema timpului, dar Lem a spus că Dick era un reprezentant al diletantei prelate americane (dar mai târziu a primit o copie a lui Ubik care i-a plăcut atât de mult încât l-a recomandat pe editor). Scriitorului oricum nu i-a plăcut prea mult literatura americană, iar Dick nu s-a ocupat deloc de lucruri similare, deși nu mulți oameni din epocă au legat problemele ridicate de Sfântul Toma de Aquino cu epoca spațială. Lem a făcut-o, totuși titlul Summa Technologiae este probabil o referință directă la Summa Theologica, iar Dick însuși cită lucrarea ecleziastică medievală în cel puțin cartea cu titlul ``Trei stigme ale lui Palmer Eldritch``.

Opera lui Lem de această dată nu este fictivă, într-un volum publicat în 1964 se ocupă de futurologie și încearcă să exploreze trecutul și viitorul omenirii, , făcând câteva glume despre marea operă. Cu toate acestea, nu l-a luat în serios, nici romanele sale (ironia era în ele): este foarte ușor să realizezi o colecție a operei sale care prezice de la internet până la cartea electronică (a prezis cu amabilitate tehnica Kindle în 1961, dar există și alte surprize ).

Dificultăți de comunicare

Dacă nu ne înțelegem, este foarte probabil să nu înțelegem nimic dintr-o civilizație extraterestră - acesta a fost unul dintre motivele obișnuite în opera lui Lem, care a jucat un rol important și în cel mai faimos roman al său, ``Solaris`` din 1961. Fantoma științifică, care descrie lupta unui ocean inteligent pe o planetă îndepărtată, a fost pusă în scenă de cel puțin cinci ori în diferite adaptări, realizate în patru opere (una germană, una italiană, una austriacă și una japoneză) și regizată de trei lungmetraje de Boris Nirenburg, Andrei Tarkovsky și Stephen Soderbergh - Capodopera lui Tarkovsky a câștigat Marele Premiu al Juriului Festivalului de Film de la Cannes în 1972.

Sperăm că nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru acest lucru

Deși a prezis mai multe invenții minunate, Lem a criticat ulterior în mod explicit evoluțiile care au avut loc și nu a fost deloc convins că acestea vor aduce beneficii umanității. El a avertizat că dezvoltarea inteligenței artificiale face pe oameni mai lenesi în timp ce crede că trăiesc în condiții fabuloase (trimitem oamenii în spațiu, dar nu putem rezolva problema : ...de a avea hârtie igienică în fiecare magazin). El a fost ateu pe o bază morală: într-un interviu din 1984, el a declarat că Lumea era atât de prost pusă laolaltă încât voia să creadă că nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru aceasta.