datoria

zilelor mele le este mai teamă de mine decât mie de ele eu mă îndrept către fiecare pe rândși ele se trag înapoi și se în-de–păr–tează..

îmi fac curaj – trag aer în piept iau inițiativa – fac primul pas și ele timide mă ocolesc și de frică se fac transparente când mă uit înapoi

mi-am zis că-i prea mult să dau nas în nas cu ziua de azi așa că iau câte-o oră pe rând minut cu minut ceas cu ceas

când mă caut în buzunare nimic nicio monedă la schimb ptr ziua de ieri niciun bilet cumpărat dinspre mâine spre azi timp uns unsuros ca untul pe pâine

zilelor mele le este teamă de mine mai mult decât teama ce le-o întorc înapoi