zilelor mele le este mai teamă
de mine decât mie de ele
eu mă îndrept către fiecare pe rând
și ele se trag înapoi
și se în-de–păr–tează..

îmi fac curaj – trag aer în piept
iau inițiativa – fac primul pas și
ele timide mă ocolesc și
de frică se fac transparente
când mă uit înapoi

mi-am zis că-i prea mult să
dau nas în nas cu ziua de azi
așa că iau câte-o oră pe rând
minut cu minut ceas
cu ceas

când mă caut în buzunare nimic
nicio monedă la schimb ptr ziua de ieri
niciun bilet cumpărat dinspre mâine
spre azi timp uns unsuros ca
untul pe pâine

zilelor mele le este teamă de mine
mai mult decât teama ce le-o întorc înapoi
dați-mi voi trupul vostru vremelnic
și-o să-l plantez în mine
ca `ntr-o grădină ce-o să vă crească
din eu către noi

tu, timpule – laș întors cu spatele și fugar
aruncă-ți pe rând minutele clipele
și dă-mi-le mie ca dar
sâmburi de curaj în pământuri de teamă
să nu care-cumva să te miri
înmărmurește-mi-le`n poduri și-n podele
cu temeri de aur pe ele cu
aere pe care
le respir..