Jurnalistul, de azi, sau de pe vremea lui Brunea-Fox şi Geo Bogza, ca să nu mai vorbesc de Eminescu şi Caragiale, este un personaj care respiră suspiciune! Ce moravuri uşoare, ce inconsecvenţă politică, ce încordare peste limite în arc de reportaj eroic, sau darapaje de mînuţe liberale scăpate pe sub jupele ţiitoarelor senatoriale aflate la balcon! "Jos cu poeţii! Jos cu zidurile! Să vie cel cu o mie de ochi, o mie de urechi, o mie de picioare, o mie de telegrame, o mie de condeie, o mie de expresii, o mie de pistoale, să vie adevăratul poet. Să vie Reporterul"! Iar Brunea-Fox, "prinţul reportajului", a devenit reporter şi şi-a adăugat la nume particula Fox, o reverenţă faţă de profesionalismul jurnaliştilor de la Fox Movietone News! Din păcate, nu despre Brunea-Fox m-am apucat să scriu! Ci despre înşelătoriile unei epoci în care totul pare posibil şi nimic de neglijat, în care jurnalistul este suspicios şi pe lumina dimineţii. Dosarul 1984, judec...