Ar fi trei răspunsuri posibile:
Primo. Șoșoacă ar putea fi instrumentată de servicii secrete românești în rolul unei sperietori (domnia sa având deja profilul respectiv), care să gonească cât mai mulți electori din bazinul suveranist, în mare majoritate doritori ai unei reașezări filo-românești a raporturilor cu Uniunea Europeană, dar, nota bene, respingând, în același timp, orice fel de reorientare a țării către Moscova. Or, Șoșoacă, amestecând de-a valma aserțiuni naționalist-patriotarde cu narative propagandistice rusești, creează un „pachet” – voit ambiguu, contradictoriu, prin exhibarea la vedere a capcanei rusești. Adică exact un „pachet” să dai și să fugi. Tocmai asta doresc și trăgătorii de sfori ai guralivei doamne: să fugi. Unde, încotro să fugi?

Ei bine, cum AUR este și el captiv acelorași etichetări de orientare pro-rusă (temă la care vom reveni în alt articol), unde în altă parte să te mai îndrepți decât înspre cele două partide mari, mainstream, PSD și PNL, a căror înfrățire (doctrinară) contra naturii este și ea tot rezultatul mojarului urzit în creuzetele secrete.
Înfrățirea s-a declanșat, ne amintim, din momentul în care Ciolacu (altfel băiat cooperant, agreat unde trebuie, poate chiar și șantajabil, „neinteresat” de mersul Justiției…) a început să amenințe cu suspendarea președintelui Iohannis. A fost momentul în care sintagma „ciuma roșie” a dispărut ca la un semn din arealul românesc, iar PSD, până atunci porcăit în toate felurile, a fost invitat, ca prin farmec, la guvernare. Evident că a încetat orice referire la suspendarea președintelui.

Așadar, prin atitudinea ei ostentativ pro-rusească, Șoșoacă furnizează argumentul viu, care dă și din mâini, și din picioare, necesar punerii la stâlpul infamiei a întregii idei suveraniste – foarte indezirabilă pentru unii, din țară și din afară, și trâmbițată ca atare de mass media încartiruite. Căci născocirea echivalenței (false) între calea suveranistă, pe de o parte, și putinism, pe de alta, implantată cu abilitate, zi de zi, în mințile alegătorilor, reprezintă una dintre principalele plase de manipulare care se va întinde până la alegeri – în scopul compromiterii ideii suveraniste, cenzor nedorit al neomarxismului USR-ist și bruxellez.

Că așa stau lucrurile am demonstrat în articolul Lecția Meloni, găzduit în acest colț de pagină în 23 oct. anul trecut, în care arătam că etichetele denigratoare, de extremism, nazism, putinism etc., lansate – la adresa suveranismului italian și a liderului său, Meloni – inclusiv de von der Leyen, au primit răspunsul meritat: poporul italian, la urne, le-a dat o leapșă peste ochi și Ursulei, și ultrabirocraților ei. A doua zi, stupoare! Noul președinte al Consiliului de miniștri a declarat că ea condamnă agresiunea Rusiei din Ucraina, sprijină țara agresată și nu va fi veriga slabă a U.E. pe tema sancțiunilor și a celorlalte măsuri. Pam-pam! Toți naratorii pro-ruși au rămas în ofsaid, înghițindu-și bâlbâielile. Rezulta, încă o dată, că un suveranist veritabil nu poate să fie pro-rus în războiul din Ucraina (nici mascat, nici pe față), și nici struț de genul „neutru”, „pacifist” etc.

Secundo. Ajungem la a doua variantă a comportamentului extraneu al senatoarei vivandiere fără cal. De data acesta, e vorba de suspiciunea de a fi într-adevăr „influenceriță” în serviciul angajat al FSB sau GRU, în cadrul războiului hibrid (informațional) pe care Rusia îl desfășoară în țările „neprietenoase”. Cu atât mai mult în cele aflate în imediata apropiere geografică, chiar la graniță.
Să nu uităm, orice imperiu infiltrează țările din „cordonul sanitar” cu agenți, cu misiunea de a nu lăsa teritoriile respective să se smulgă de sub controlul sau de sub talpa metropolei. Este ceea ce a făcut și Moscova cu țările din lagăr din ’45 până în ’90. (Ceaușescu a înființat unitatea anti-KGB, dar nu de dragul poporului român, pe care, în realitate, îl împila în fel și chip, strângând șurubul dogmei și al înfometării până la demență, ci de dragul lui personal, de a nu fi răsturnat de la putere – chestie care în decembrie ’89 nu i-a mai ținut.)

A crede că acești agenți s-au evaporat după ’90 este o naivitate, o prostie. Nu numai că nu s-au evaporat, ci, din contră, s-au înmulțit, țara fiind acum un teritoriu NATO, alianță considerată – în amalgamul auto-halucinogen din capul lui Putin, vârât apoi pe gât și propriului popor – inamicul care, pasămite, urmărește să bată pas de defilare în Piața Roșie (!!!).
Astfel că, acum, în timp de război, caietul lor de sarcini „antinaziste” cuprinde, cu atât mai vârtos, tot tacâmul: destabilizare internă – economică și politică – a oricărei țări NATO și UE, destabilizarea raporturilor cu Uniunea Europeană prin inflamarea derapărilor neo-marxiste de la Bruxelles, incitarea la „recuperarea” teritoriilor din Ucraina, recrudescența preocupărilor pentru minoritățile de acolo (în speță – cea română), incitarea la „recuperarea” Basarabiei (temă cu rezonanță populist-emoțională la noi, deși imposibil de realizat faptic, dar de mare potențial exploziv în zonă, pe placul rușilor), exacerbarea frăției (!!!) ortodoxe între români și ruși etc. Și pe deasupra – atac pe toate planurile propagandistice la adresa Americii. Toate cu scopul de a mistifica mentalul public, de a răsuci mințile oamenilor simpli, neavizați, și de a-i atrage de partea agresiunii din Ucraina.

Șoșoacă apare a fi un asemenea vector de băgat bățul prin gard, vâzând-o cum introduce ea în Parlament, făcând pe „niznaiul”, un proiect de lege-mascaradă, care să statueze unirea cu “Moldova” și apoi recuperarea teritoriilor din Ucraina. Femeia, probabil la indicația ambasadorului rus Kuzmin (un dușman pe față, sfidător, al României), a luat taurul de coarne și a ieșit la interval.

Dar numai ea? În ultimul timp s-au născut dezbateri nu puține asupra cui ar fi agent de influență recrutat, adică pe state de plată, și având legături operative cu serviciile secrete rusești – și cine nu.
S-a spus că X nu poate fi pentru că e prea prost, Y nu poate fi pentru că e un intelectual rasat care nu se poate deda la așa ceva, Z nu poate fi pentru că a declarat că e pro-american, T nu poate fi pentru că e un ziarist externist de elită, W nu poate fi pentru că e un actor îndrăgit – și așa mai departe. Dar dacă ăla „nu e”, ălălalt „nu e”, celălalt „nu e”, atunci cine „e”?

Chiar toți cei care se manifestă pe scena politică românească și în mass media o fac din proprie convingere, în căutarea “adevărului” istoric, a „neutralității”, a recuperării teritoriilor românești, a restabilirii drepturilor minorității române etc. ? Și toate aceste “argumentații” – resuscitate „din întâmplare” taman acum, pe fondul războiului?! Măi, să fie!… Și-atunci, agenții ruși de influență unde sunt? Ei nu „caută adevărul istoric”? Nu cer și ei „neutralitate”? Nu cer și ei recuperarea teritoriilor, care – pe lângă faptul că, în viitorul previzibil, este imposibilă – în subsidiar nu face decât să toarne gaz peste focul pus de Moscova, vizând descompunerea Ucrainei, adică exact scopul lui Putin? Cum îi deosebești pe unii de alții? Nu este rolul nostru să dăm soluții. Dar cel putin să atragem atenția că ei N-AU CUM SĂ NU EXISTE, CĂ ÎI CITIM ȘI-I AUZIM LA TELEVIZOR – nu strică.
Tertio. Șoșoacă nu este neapărat recrutată, ci este exclusiv produsul minții ei înfierbântate. Ea s-a „auto-propus”, face jocul Moscovei ca spectacol, ca exhibiționism pe gratis (uneori exhibiționismul politic poate fi compensatoriu pe multe alte planuri…), este o lupoaică singuratică inventându-și prada, eventual exploatată „în orb” (adică fără să fie anunțată formal). Este pur și simplu folosită pentru că se potrivește ca o mănușă momentului, comportamentul ei turbulent și conflictual convine/slujește cauzei, oricare ar fi ea. Nu credem în această variantă „benignă”, dar o menționăm din deontologie profesională. Poate să existe. Cu o probabilitate de 2-3 la sută…

Eugen Serbanescu / http://cotidianul.ro/