Presa, care preia informațiile meteo, simte nevoia de a fi șocantă, chiar dacă starea vremii este un subiect de strictă utilitate publică și nu o ceartă între două starlete multi-amoroase.
Adică, vezi Doamne, la noi și doar la postul nostru de
televiziune, frigul de la 0 grade e cel mai geros, e infernul alb,
e mai rece decât la celelalte televiziuni.
Înțeleg războaiele pe cifrele de audiență (pe vânzări de
reclamă, mai precis), dar nu cred că asta ar trebui să afecteze
calitatea informației. La noi s-a depășit demult linia
asta.
Într-o lume civilizată, presa mincinoasă este combătută
ferm, atacată cu argumente și dezvăluiri, mergând până la nivel de
restabilire a adevărului pe calea instanței dar, cel mai important
lucru, prin sancțiunea pe care o dă publicul, aceea de a boicota,
de a ocoli pe veci organul de potlogărie mediatică.
Nu e cazul nostru. Publicul este pur și simplu sedus de
exagerările, contorsiunile, ba chiar și minciunile publicistice. De
neînțeles, dar așa e, uitați-vă la cifrele de
audiență.
Care este urmarea? Publicul, deși urmărește asiduu
violul asupra adevărului, nu crede o iotă din ce i se prezintă. "Au
zis ăștia că mâine e cod portocaliu de frig." "Păi asta spun tot
timpul. Oi crede când oi vedea cu ochii mei."
Lipsa de credibilitate a sursei de informare se
transferă informației, astfel că nimeni nu mai dă doi bani pe ce
spune gazeta. Și asta fac inclusiv autoritățile. Care, plictisite
de alarmismul nemăsurat, nu mai iau nicio decizie. Adică, atunci
când ar trebui să intervină, nu o fac, pe motiv că situațiile
excepționale de criză sunt foarte frecvente și nu mai ajungi
nicăieri dacă le bagi în seamă pe toate.
Mai exact, este o păcăleală reciprocă, in care presa
minte cu speranța că va obține un avantaj, în principal, financiar,
iar publicul se face că dă importanță, dar tratează știrile ca pe
un film artistic cu accente dramatice de telenovelă, presărat cu
puțin horror de la crime, violuri și accidente, dar și cu oleacă de
umor (in)voluntar, produs de reacția politicienilor bezmetici,
nelămuriți ce caută în lumea asta.
Unii se fac că spun adevărul, ceilalți se fac că îi
cred. Pe lângă consumatorii de presă, păgubiți mai sunt și
plătitorii de publicitate, care, amețiți de cifrele audienței, nu
conștientizează un lucru evident: lipsa de credibilitate a
gazetei/televiziunii/siteului grevează și asupra
produselor/serviciilor promovate în calupurile publicitare. În
principiu, asta ar trebui să fie grija departamentelor de marketing
de la firmele plătitoare care, pe lângă cifrele de audiență,
trebuie să fie atente și la încrederea pe care o acordă publicul,
sursei de informații. Adică, dacă vrei ca lumea să aibă încredere
în marfa ta, e bine să nu te lași lăudat de mafiotul
cartierului.
#moaradebaliverne
