Aseară, tot cu gândul plin de tine
M-am înălţat din trup în necuprins.
Un timp sublim, un loc de neatins,
Un nicăieri de dincolo de lume.
M-ademenea chemarea ta, în şoapte
Născute-n mine din dorinţa-valuri,
Ca marea în furtună , prinsă-n maluri
De care se izbeşte orb în noapte.
Mă regăsesc sub pleoape şi sub tâmple
Şi-n inimă - alt ţărm în care sapă
Mareele iubirii, cât să-ncapă
Mareele iubirii, cât să-ncapă
Un gol ce-n ani cu ură să se umple.
Cu graţie, un ram cu albă floare
Se leagănă în ritm de vals stelar.
E solitară ca speranţa unui far,
În hăul trist - o pată de culoare.
În păr se prind aromele naturii,
Un bec imită Luna, ştrengăreşte,
Zâmbesc...Şi simt cu dor cum rătăceşte
Sărutul umbrei tale-n colţul gurii.
