Am rezonat cu poezia lui
Marin Sorescu de la primele rînduri citite, la recomandarea tatei, care îl
aprecia foarte mult. În perioada liceului începusem chiar să scriu ca el. Eram
curios să văd cartea lui de debut, care lipsea din biblioteca noastră și nu se
mai găsea în librării, la 20 de ani de la apariție. Parodiase acolo clasici și
congeneri, poeți oficiali și underground, de la noi și din literatura
universală. Singur printre poeți avea
să se reediteze imediat după Revoluție, în 1990, la o editură nou apărută,
InterCONTEMPress. Acum cîțiva ani, am găsit la un anticariat a doua ediție a
parodiilor, apărută în 1972 la Junimea, prefațată chiar de autor. Îmi lipsea,
însă, ediția princeps. Și uite că zilele trecute, am primit un email în care
eram anunțat că a revenit în stocul anticariatului Singur printre poeți de Marin Sorescu, Editura