înfofolită par
în epiderma care-și etalează
clar peretele de var
ostentativ, la suprafață
într-o nuanță ternă
eternă moștenire de familie
șugubeață...
frigul pătrunde iar
în pliurile cutanaterezistente
infime particulede ceață
penetrează țesătura poroasă
se plimbă, plutesc în suspensie
se insinuează pe sub piele
într-o invazie insistentă
insidioasă...
prin derma estropiată,apoasă
transpare-o geografie insolită
de canale și caneluri
prin care curge lent
fluidul influent
faimosul fluviu roșu cu înflorituri
purtat de un curent
art nouveau recurent
pe trasee caligrafice obsesive
cu cerneluri persistente
de culoare albastră
cu reflexe de cinabru
transportând substanțele vitale
spre portul meu sanguinolent...
©Mihaela Chițac, 2022