Ceea ce vã voi povesti mai jos poate aduce un pic a obsesie, dar pentru mine este una frumoasã şi, în mod sigur, cândva, îi voi dedica mai mult timp.
Povestea începe în copilãrie, pe malul gârlei din satul bunicilor, unde petreceam ore în şir bãlãcindu-mã în apa rãcoroasã sau alergând printre bolovanii cu spinarea lustruitã de ape. Nu cred cã existã copil care sã nu fie atras de strãlucirea coloratã a pietricelelor de tot soiul. De obicei cele opalescente, în culori vii, frumos rotunjite de curenţii repezi, stârneau bucuria mea cea mai profundã. Visam cã sunt diamante şi safire, rubine şi topaze, exact ca în basmele cu prinţi şi domniţe bogat înveşmântate.
Dupã Revoluţie totul a început sã capete un contur. Informaţiile au nãvãlit peste noi cu o furie care încerca sã suplineascã golul din toţi...